𝐓𝐎𝐓𝐔𝐋

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟖

       Liam

I signed the papers for a lifelong lease

I rent the earth where I stay and the air I breathe

Then you forget that deal you made with God

While busy finding yourself being young, being dumb, and in love

It's all too easy and you're easily bored

Never once has it crossed your mind that life's too short

And there's a third person walking behind us

A tap on the back and it's there to remind us

Life is a blink of an eye 'til you are no more

So I stand back and I watch us fall

As we break everything inside these hotel walls

Life's for rent and it called us out

So I hand back the key as the door man bows

   Zâmbesc gândindu-mă la zilele noastre. Zile în care nu aveam griji. Zile în care totul era adevărat și simțit de amândoi. Zâmbetul ei era natural mereu. Nu se prefăcea, era ea, ea cea autentică. Mereu m-a atras. Bunătatea din ea. Nebunia ei în zilele în care ne plimbam și cântam împreună. Mereu a fost ca un fel de mister pentru mine. Ea însăși era și este un mister.

   În unele din zile îmi doream să uit și eu totul. Să fiu exact ca și ea. Dar mai apoi mă gândeam cum ar fi să ne regăsim. Să o luăm de la capăt. Cu orice ar fi fost înainte.

   În acel moment în care am fost sunat de către Noah, precum ar trebui să o aduc la fermă, îmi amintesc că mă panicasem. Numai gândul că-și putea aminti de mine în vreun fel mă tulbura la maximum. De aceea am fost încordat mai tot drumul. Dar ea era neschimbată. Și acum este la fel. Mai pe scurt. Nebună.

   În scurt timp opresc motorul mașinii, iar Anne se întoarce entuziasmată spre mine.

-Am ajuns?

-Am ajuns? Tu ce crezi? îi spun, dar aceasta nici că mă mai aude, dându-se imediat jos, trântind portiera mașinii în urma sa.

   O dumnezeule! Ce mă voi face cu ea?

   O privesc fără să-mi pese că se uită la mine. Se comportă exact ca un copil ce tocmai a primit o bomboană. Atât de exaltată este.

-Deci? Urcăm, sau stăm aici și ne vom uita unul la altul la nesfârșit? Își ridică ambele sprâncene și îmi oferă un zâmbet de nedescris.

-Ești sigură că vrei asta? Pentru că eu unul nu mă voi întoarce cu tine în spate înapoi dacă obosești. Ne-am înțeles, Babs?

-S-a făcut, Fooly! Idiotul, șoptește aceasta mai mult pentru ea.

-Te-am auzit găgăuță! Acum mișcă!

   Am petrecut restul călătoriei într-o liniște prietenoasă. Era plăcut să o văd interesată de a cunoaște mai mult din Bryson. Într-un anumit punct, drumul era denivelat și copacii groși se aliniau înaintea noastră. Anne s-a oprit într-o parcare unde era indicat că numeroase rute de drumeție începeau de aici. Oricum eu îmi aveam propria rută.