Despre dragoste și alte torturi

Part 1

Și mai era și faptul că marele nostru zeu, creatorul farmaciei și cel care a dat viată afacerii sau șefu' de la București (pentru prieteni) a propus filialei noastre un profit in plus, niște actiuni filantropice chiar, pentru intrajutorarea sărmanilor bărbati privati de un suflet femeiesc cu care sa isi impartă viata. Nu vă ganditi la anunturi matrimoniale, pentru că firma noastră crede in dragostea de-o noapte. Astfel, ca niste mantuitori ai singurătătii, căutam distinse domnișoare pe post de dame de companie pe internet, sub oferta:

 „Tanără și dornică de a caștiga un bănut cinstit? Plata săptămanala și orar avantajos studentelor. Suna acum la 076****** pentru un job la noua casa de vacanta..", fiindcă dacă tot era pe aici, de ce să nu deschidem și o casă de vacantă fictivă?

Aceea a fost ziua. Intr-un interval de 24 de ore, mi s-au arătat mai multe frumuseti decat imi dăduseră ochii să văd in intreaga mea viată. Mă simteam ca la finalele Miss Universe. Afacerea a prins rădăcini in ritm allegro, iar satisfactia noastră era cu atat mai mare cu cat fetele erau și ele multumite de noul loc de munca. Ar fi ipocrit din partea lor sa nege o satisfactie ca aceea, cand mai era și platită cu multe zerouri. Catorva le intrase in sange tranzactia de parcă le-am fi injectat-o, asa că au decis să devină și ele mici antreprenoare și să-si aducă prietenele.

Si cum orice boboc infloreste, inainte de a se ofili, fetele plecau. Initial nu am inteles cum puteau sa zdrobeasca inima intreprinderii si sa isi ceara drepturile materiale, cand noi le dadusem deja pe cele trupesti si cum baietii mei nu erau foarte de gasca le-au achitat. Si le-au achitat pe bune. Una si-a gasit sfarsitul pe linia de metrou, intr-un regretabil accident, dupa ce a incercat sa fuga cu toti banii, iar var'-sa, Viviana, a fost fata desteapta si s-a intors definitiv, cu promisiunea de-a ne mai alina singuratatea si noua. Acum face pe receptionera la casa de vacanta si le-nvata meserie si pe noile venite.

Problema s-a pus abia atunci cand Viviana, dintr-un exces de zel, ne-a demascat planul inainte de vreme, iar acum noile discipole trebuie sechestrate. Asta ducea perspectiva mea asupra afacerii, (perspectiva extrem de obiectiva de altfel) pe un alt plan, vazand ca politia era pe fir in cazul traficului de persoane. Trageam din nas cand venea vorba sa ma ocup de ramura asta a venitului si eram constient de anii grei de puscarie ce ma pasteau, daca sefu' nu ar fi avut pile pe la majoritatea procurorilor din Cluj, Iasi sau Bucuresti.

In acelasi timp eram constient si de atractia mea fata de Viviana si totodata de atasamentul nostru neprofesional, luand in calcul situatia amoroasa in care ne aflam datorita geloziei ei. Am intalnit odata o fata, eram impreuna de o luna, nimic serios totusi, dar Viviana a facut-o sa-si schimbe orasul de resedinta inca inainte de a apuca sa ma indragostesc de ea. Ma intreb cateodata cum pot unele femei destepte sa iubeasca barbatii. Noi, fetelor, va lasam in urma. Dam de alta mai buna si o luam. Nu ne mai convine? Va lasam in urma fara nici cel mai mic regret.