Part 3

222 28 3
                                    

Tarziu insa. Eu nu am un loc anume unde sa duc, iar ea nu poate părăsi sediul, avem un contract verbal.

-Intr-o saptamana avem nevoie de fete noi, fa-ti treaba cum stii tu mai bine. - i-am zis in timp ce am prins-o brutal in jurul taliei si am tras-o inspre mine.

Corpul i se oprise ca paralizat la cativa centimetri de pieptul meu, inima ii statuse in loc, iar pupile i se dilatau ca-n transa. Ii prind inchietura mainii cam fortat, incercad sa i-o ridic, ii asez tigara intre degetele ei subtiri, trag din ea si-i arunc tot fumul in fata, dupa care o scap la fel de brutal.

Viviana isi cauta sprijinul in pervazul rece pentru a-si cobori sufletul plecat deja catre lumea cealalta de spaima, adrenalina i se raspandise in tot corpul, iar eu ii zambeam amuzat. Sufletul ii era inghetat sub presiunea emanata de frica in fiecare artera si articulatie; cel mai mult se temea de batai. Cica avusese un iubit mai demult, care o regula cu cate-o bataie si-o foaie de externare de la "Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca" cam in fiecare luna.

-Unde-s studentele alea doua pe care ti le-am adus luna trecuta? -intreaba ea aruncandu-mi o privire agresiva si masandu-si incheietura ce incepea sa se inroseasca.

-Le-am trimis in Timisoara, a pus ochii sefu' pe ele si a spus ca acolo vor avea un viitor.

-Erik, nu mai pot face asta.. Mi-a ajuns.

Eram furios, m-am dus inapoi in pat, am luat din sertarul noptierei sticluta mea verzuie de absint si am baut pana la fund.

-Mai stii cand baietii au aruncat-o pe Jenni la metrou? -spun eu serios uitandu-ma la sticla goala.

-Erik.. te rog.

-Nu ii pasa nimanui ca ai fost fata buna si te-ai intors, ti-ar fi gasit o moarte mai dureroasa, daca nu i-as fi oprit eu. Mi-am spus ca vei aprecia si-ti vei face treaba..

Si nereusind sa termin fraza, Viviana ma intrerupse spunand apucat:

-Vineri ti le aduc, iarta-ma!

-Stiam eu ca pot conta pe tine, hai imbraca-te si pleaca de aici.

Iar in timpul asta, ma indreptam catre dulap, luandu-mi camasa neagra pe care o purtam mereu pe langa jeansii de care a tras Viviana mai devreme. Am cautat cheile de la masina si apoi am iesit din camera, lasand-o in urma, fara sa uit de trantitul usii.

Despre dragoste și alte torturiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum