Despre dragoste și alte torturi

Part 8

Pornisem deja spre etaj, Rareș își liniști protejata, asigurând-o că nu se va întâmpla nimic, după care, analizându-mă, ca și cum ar urma o crimă premeditată, mai preciză :

-O să trec imediat pe la tine, mai rămân puțin pe aici să termin discuția. Stai liniștită, Iz!

Iz, deci avea un nume. Iz era de-a dreptul splendidă. Nu îmi stă în fire să o spun, dar fata asta ar putea promova chiar și capace de borcane pe post de animale de companie, că tot ar avea clienți datorită vibrațiilor pe care le transmitea. Urcă scările sfioasă, păstrându-și grația specifică, căci ori premedita și ea vreo crimă sau un mod rapid de a mă răstigni, ori resimțea pe lângă profundul dezgust la adresa mea, și o teamă constantă față de traficanți. Dar nu era de condamnat, cine ar fi crezut că și traficanții se pot îndrăgosti?

-Sunt Erik, zic eu entuziasmat de faptul că în sfârșit aveam parte de puțină intimitate, întinzând mâna.

Fixa ușa, la fel de sfioasă, fără a schița nici cel mai mărunt gest. Nu îmi întinse mâna, nu mișcase, nici măcar nu mă privea.
Stânjenit, am băgat cheia în ușă, după care, amândoi am auzit un zbierăt, mai mult unul sadic decât unul de durere, care îmi străpungea șirul spinării în rânduri de fiori.

-Iz, stai în cameră și nu deschide nimănui, uite cheia! Închide-te pe dinăuntru și ține minte, orice ar fi nu deschizi nimănui în afară de mine!

În secunda următoare, după un start rapid, demn de-o cursă cu obstacole, eram deja pe holul de jos, nici nu-mi amintesc cum am ajuns. M-am oprit la câțiva centimetri de-o baltă lungă de sânge proaspăt, destul încât să umple craniul cuiva. Șiroaiele se prelingeau până la vârful pantofilor mei. De data aceasta eram obligat sa-i afișez niște scuze lui Mihai, care s-a opus pe cât posibil tragediei. Bruneta nu se lăsa scoasă din cameră, așadar idioții ăi' doi trimiși de mine, i-au forțat incheierile și fata a dat cu capul de noptieră. Rămasă pe spate, cu ochii deschiși, părea că se îndreaptă spre Rai, ca și cum în urma zilei petrecute cu noi îi fuseseră iertate ierarhii întregi de păcate. Se mai putea constata doar ora decesului: 12:30.

Din biroul meu, Viviana împreună cu Rareș s-au întors grăbiți, cel mai sigur, s-au gândit la câteva șanțuri, în care să plaseze cadavrul. Ei văzuseră scena, căci la venirea mea aveau deja în mâini cațiva saci negri, pentru a îndesa bruneta.

-Vezi cine-s idioții? Mai bine ma lăsai în treaba mea! De-acum putem să o ardem, că mai ușor am scapă.. -ironiza Mihai cu scârbă.

-Hai Erik, ajuta-mă să o pun în sac până nu îi scoate la vânzare organele nebunul ăsta! -îndicându-l pe Mihai- o ducem pe Tarnița, împrăștiem nițel sânge pe vreo 2 pietre ude și plecăm. - ne explică Rareș din postura unui profesor universitar de la criminalistică.

-Hai că-i bună, adică s-o țin în mașina mea toată ziua, că altfel n-apucă să se împută de tot, sau cum? S-o ducă Mihai că el n-a mai văzut femeie la viața lui de i-o trebuia așa aprig! Eu merg sus, descurcați-vă!

Picioarele îmi luară inima cu ele și fugeau înapoi în cameră, dar Viviana mă trăgea afară mai puternic, bazându-se ca întotdeauna pe indicațiile mele; mă simțeam nevoit să-mi îndrum turma spre mântuire.

Ieșim cărând cu silă trupul. Știam că Iz ne privește de la fereastra balconului și nici nu aveam cum să ascund adevărul. Noi i-am omorât prietena.

De dimineață se prevestea o furtună masivă, care își făcu apariția cu puțin timp înaintea accidentului, se așezaseră bălți de noroi, fără nici cea mai mică întârziere. Tipa era învelită în 2 saci negri de gunoi, dar fiindcă era relativ grea (ca orice cadavru de altfel) căzuse lată, lângă ieșire. Sângele se amesteca cu stropii de ploaie și în câteva clipe se umplu întreaga suprafața cu sânge spălat.

Iz văzuse toată scena și încremeni de-a dreptul, la contactul cu fața deja palidă a cadavrului, dar și la ochii rămași larg deschiși, privind-o. Urma să depozităm corpul în beci, la răcoare pentru a împiedica descompunerea (asta dacă nu voiam să o ducem pe bucăți), dar trăgând de brațele reci, Mihai rămăsese cu antebrațul stâng al defunctei în mână.