Despre dragoste și alte torturi

Part 4

 Ma intorc totusi dupa bricheta si nu uit sa ii adaug Vivianei:

 -Apropo, tigarile alea sunt de tot rahatul, dupa care trantesc usa din nou.

 Ma asteptam sa dea foc camerei, dar cel mai probabil a trecut ca un vartej in cercetarea lucrurilor mele, incepand cu editia limitata a parfumului meu, continuand apoi prin a-mi proba pe rand fiecare pulover din sifonier si terminand prin a ma injura intre lacrimi si stropi din spumantul ramas, in timp ce se ascundea in patura imbacsita inca de amintiri chinuitoare. Probabil ar fi incercat sa dea foc camerei oricum, dar de asta luasem bricheta cu mine.

 Conduceam cam naucit si simteam ca tocmai imi achitasem un bilet inspre o groapa de 5 stele, in cazul in care Sfantul Petru mi-ar fi interzis accesul cu alcool in incinta Raiului. Trebuia sa transport jumatate de kilogram de heroina la o vila dinafara orasului. Pustiul imi era client fidel, provenea dintr-o familie de avocati, era de incredere, dar niciodata nu cumparase cantitati atat de mari. Ma temeam sa nu fiu tras pe sfoara, pentru ca ultima oara imi ceruse o reducere pe care evident o refuzasem. Puteau sa se intample trei lucruri: ori baiatul era dependent si furase banii parintilor pentru a-si asigura proviziile, ori voia sa-si imparta bucuria si cu prietenii lui petrecareti, ori dadusem de puscarie in cazul in care politia m-ar fi asteptat la vila.

Nu stiu cum am facut, dar am ajuns intreg acolo, nu imi amintesc prea multe, doar ca am dat de-o movila de oameni imprastiati prin curtea bietului copil, de un bass care incepuse sa-mi raneasca urechile si multe tipete din dormitoare.

 Am scapat de marfa, am aruncat banii sub scaunul soferului din Jeep-ul meu, nu inainte de a le simti aroma, dupa care am dat o raita prin imprejurimi. Frumos, ce sa spun. Avea candelabre lucitoare cu diamante, luminitele alea nenorocite ma orbeau mai mult decat reusea sa o faca dantura placata cu aur a tipilor cu care iesea Viviana in urma cu putin timp.

Se auzea tremurul boxelor la „Sus pe bar" si atmosfera devenea mai infierbantata.

Nu eram prea sigur pe simturile mele si nu reuseam nicicum sa imi dau seama de cand telefonul nu inceta sa vibreze. Am incercat sa ma uit, dar vedeam plutind tulbure cateva perechi de cifre, posibil vreo cateva zeci de apeluri nepreluate de la Viviana, dar scumpo, stii si tu ca sunt prea beat pentru a-ti potoli dorul.

Cu toate ca eram total dereglat dupa afurisitele alea de cocktailuri, simteam cum cu o finete aproape nepamanteana, o superba fiinta imi sustragea telefonul. Se uita pe ecran:

 -Ai vreo cateva mesaje care spun ca in seara asta ne distram si noi doi putin, spuse ea cu un farmec aparte.

 Ii zambesc asa cum fac baietii rai, o apuc de mana in care-mi tinea telefonul, si-i zic:

 -Om fi avand noi parte de distractie in seara asta, da' eu zic sa nu te atingi de lucrurile altora, iubire.

 Ii trag telefonul din mana in acelasi mod agresiv in care bunicul smulegea buruienele din gradina si mi-l arunc in buzunar. Ea incepea sa danseze folosindu-ma pe post de accesoriu si cateodata muzica mi-o izbea in brate. Ce era sa ma fac, am continuat asa ajunsi pana la un anumit punct in care se auzeau niste urlete obsesive, iar eu nemairabdand:

 -Sper ca stii sa tipi mai bine decat ciorile astea. –ii spun inainte de a ma clatina si sprijini de prima usa pe stanga.

 Incerc sa tintesc PVC-ul si nu sticla usii in partea de jos, dau cu piciorul, rad mai inspaimantator decat un sedat si le spun tipelor deloc rusinoase de pe pat ce trageau de-un tip, sa elibereze camera. Se grabira sa se acopere, dupa care au fugit in baie, iar el cred ca mai avea putin si cadea in coma alcoolica. Il ajut sa iasa si cu greu o trantesc pe pat pe noua mea bijuterie.

 -Ma cheama Cristina, asta in caz ca iti vei aminti sa ma cauti si saptamana viitoare.

 -Erik, dar sa lasam miracolele pentru biserici si placerea pentru moment, i-am soptit atingandu-i usor buzele.