Despre dragoste și alte torturi

Part 6

Treceam prin holul lung si întunecos al casei ca un vârtej haotic in sezonul musonic. Daca nu ma înșela acustica, toti erau adunați in biroul meu, loc din care puteam distinge acrul ras al Vivianei.

-Ia-o cu frumosul, Mihai! -spuse ea.

In clipa următoare, deschizând usa, ii vad pe toti camarazii mei prezenți, spre uimirea mea. Părea o ședinta in toată regula, iar eu eram deja scârbit de ritualurile de inițiere al proaspetelor venite. Peisajul frontal imi stapungea privirea cu o bruneta artificiala, culoarea apropiindu-se de negrul penelor de cioara.

Mihai o trântise cu spatele de masa ovala din centrul biroului, ii descheiase cămașa pătată pe alocuri cu picături modeste de sânge. Dupa cateva palme si alte gesturi intime, fetei ii dăduseră lacrimile de spaima, iar eu neimpresionat ma îndreptam spre scaunul de patron, tapițat cu piele ecologică.
Imi frecam încet ochii roșii, in încercarea de a-mi reveni dupa noaptea trecută, iar mai apoi imi focalizam atenția asupra brunetei. Fata avea mâinile legate la spate, cateva tăieturi de cuțit sau lama pe abdomen si cel mai probabil, înspre plăcerea lui Mihai, un diamant la fel de artificial ca si ea, smuls din buric.

-Cum te cheamă? -întreb eu închizând din nou ochii pentru a-i masa.

Însă nu primesc niciun răspuns, fapt care ma obliga sa imi ridic privirea si sa amețesc căzând in goluri înfiorătoare de nesiguranță, scufundandu-mă asemeni apei in canalizare.

In celălalt colț al camerei stătea prietena ei, o ființă de-o inocență aproximată prin lipsa cu divinul. Ma apropii de ea, mișcare destul de epuizanta in acel moment, ma încadrez complet in fata ei, blocandu-i orice alta perspectiva si urmând cateva secunde inexplicabile al unui contact vizual, apare Rareș, care a terminat de cules banii din mașină.

-Iz, ce faci aici?! -urlă el.

-Cu asta te ocupi tu? Asta e afacerea ta?- izbuti a spune ea, îmbibată in lacrimi de o amărăciune insuportabila pana si firii mele flegmatice. Ma înmuiam mai tare ca buretele de proasta calitate din găleata clasei, înainte de a șterge tabla.
Imi duc aratatorul către ochii ei calzi si înainte ca lacrimile ei rotunde si mari sa se rostogolească pe fata, le șterg cu finețe.

-Erik, ia-ti mainile de pe ea! -zise din nou Rareș, de aceasta data cu o agresivitate crescândă.

Din spatele nostru se aude un zbierăt animalic de durere, iar dând sa ma întorc, il vad pe eroul nostru negativ, Mihai, apasand un cuțit in coapsa inițiatei lui si aruncând de-a sila votka peste rana.

-Ma scuzați, nu voiam sa se infecteze rana -explică el gestul deplasat, apoi privind-o pe prizoniera, ii spuse calm- de ce esti fata rea? -mutându-i maxilarul si implicit fata printr-o alta lovitura care cel mai probabil ii împraștie si mai mult sânge pe birou si chiar si pe perete. Nu se rezuma la atât, ii roti cuțitul in carne pana cand fata leșina de durere, o prinse brutal de talie si cel mai probabil o ducea in camera sa pentru niste discuții si mai intime de atât.

Imi revenise umorul dupa episodul precedent, asa ca afișând un surâs il întreb pe Rareș:
-De unde o cunosti, indicând splendida prezenta situată la câțiva centimetri de mine?