Despre dragoste și alte torturi

Part 16

-Sunt la mama, -răspund eu, făcând pe suferindul.

-Ah, deci nu te-ai întâlnit cu Mihai, -ma intriga Viviana.

-Oh, ba da, stam in cimitir amândoi, bem o bere si mâncam semințe, știi tu, de-ale băieților. Unde e Mihai?

-La apartamentul lui Rares, a plecat sa va caute -spuse Viviana in timp ce eu simțeam un nod scorțos în gât.

-De cand e plecat?

-Cam o ora. Rares era sigur ca sunteți acolo, a vrut sa meargă personal, dar nu i-am recomandat, ar fi iesit urat.. tot ce am putut sa fac era sa-l trimit pe Mihai. Probabil a rămas acolo.

După o scurtă pauză, continua ea:

-Totusi Mihai nu raspunde la telefon.. si nici Iz, am incercat sa dau de ei in disperare, dar nimic.

-Ma descurcam si singur, nu era necesară intervenția ta, mă răstesc eu, închizând telefonul.

In următoarele 45 de minute, furia clocotea înăuntrul meu mai aprig decat in oala sub presiune; conduceam cu 130 km/h, fara sa ma uit in stânga sau in dreapta la intersecții. Doar le spusesem sa nu se apropie de ea!

-Iz, deschide odata usa aia! Am uitat cheile in mașina! -trosnesc eu in usa.

Odata deschisă, ma azvârlu in apartament căutându-l pe nenorocitul de Mihai. Nu era nicăieri.

-Cand a plecat? -urlu eu trăgându-mi un scaun de langa masa din bucatarie pe care sa ma așez.

-Cine, Erik? Ai chemat vreuna din destrabalatele tale si aici?

-Nu vorbi prostii, de Mihai ziceam. Cat a stat aici?

-Esti nebun, Erik! Ce-ti veni? -ma intreba aruncându-mi săgeți de foc, fapt care ma făcea sa ma gandesc doar la unul din planurile Vivianei de a ma îndepărta de Iz.

Inainte sa apuc sa ii răspund, la usa batu însăși Mihai, care nu intră deloc sfios.

-Hei, Iz, scuze ca te deranjez din nou, dar mi-am uitat telefonul la tine si sigur Viviana ma cauta, zise Mihai, mergând spre dormitor.

Întors cu mobilul in mana, voia sa iasă, dar eu i-am răsucit brațul, invitându-l la bătaie si continuamd prin a-mi lipi pumnul de ochiul sau stâng. Ii lăsasem o urma roșie care avea sa se invinețească.

-Nu ar avea sens sa ma iau la trânte cu tine, nu in halul in care esti! -ma liniști el. Ne mai auzim, scumpo! -ii trase cu ochiul lui Iz, care se uita pierdută cum acesta pleacă.

Dezamăgirea mea nu avea grade de comparație. Eram indecis cu privire la locul in care puteam sa imi înec amarul, pe de-o parte imi doream sa ma întorc in cimitir, iar de pe alta, simțeam o arsura in gât, arsura care necesita cateva pahare negre de supărare si o partida buna de poker.

-Erik, ce se întâmplă cu tine? -imi alunga ea gândurile.

-Il vrei? Poti sa il ai oricând, dar te avertizez, nu e cine pare.

-Despre ce vorbești? Tocmai ce ti-am spus ca Mihai nu a intrat in casa mai devreme, nu sunt genul de fata care sa-si arunce problemele intr-o partida cu altcineva, spre deosebire de tine. -explica pe același ton dur si rece ca al meu.

-De ce ai impresia ca eu am facut-o? Chiar atat de imatur iti par?

-Scutește-ma, Erik!

Si imi întoarse spatele, fiind gata sa plece din nou in camera sa. Atunci imi amintisem de cuvintele paznicului "lupta la fel ca si mama ta".

Am fugit in spatele ei, întorcând-o spre mine intr-o îmbrățișare; una dupa care sufletul meu tânjea de ceva vreme. Ma supărau teribil lacrimile din ochii ei, mai ales datorita faptului ca eu eram motivul pentru care i se prelingeau pe sub ochi.

-Imi pare rau, bine? Dar nu vreau sa pățești ceva. Il stiu pe omul asta de ani si iti pot spune ca nu se ascunde nimic pașnic sau duios in el.

-Si in tine se ascunde asa ceva? -mi-o întoarse ea.

Am luat-o pe sus si ne-am oprit amândoi in pat, nu se vedea vreun semn al trecerii lui Mihai, in afara de un prezervativ folosit si aruncat pe jos, pe care il observ imediat. Il ridic, arătându-i-l lui Iz, încruntat.

-Acum o sa ma iei la rost pentru prezervativul aruncat de Mihai mai devreme cand isi cauta telefonul? Cat de jalnici sunt ăștia doi.

-Cine, Iz? Mai negi si acum? -tip eu, alegându-ma din nou cu o palma ca mai devreme. Eram împietrit.

Statu cateva clipe pe gânduri, dupa care isi lua telefonul si forma un număr, adoptând un aer serios.

-Alo, Viviana? (Intreba aceasta intre doua suspine false, dar care păreau atat de autentice). Nu știi nimic de Erik? E tot cu fetele acelea?

Dând volumul la maximum pentru a putea auzi si eu dialogul lor, ramân surprins de răspunsul viperei aceleia.

-Stai linistita, scumpo! Asa e el, nu iti face griji. Cand e supărat, are câte o mica escapadă. O fi beat și si-o fi înecat corăbiile in vaginul vreuneia.

Vocea ii părea atat de blândă, aproape ca am crezut-o chiar eu, daca nu as fi știut ca nu am avut niciun fel de escapadă.

-Iz, du-te bea un pahar cu apa si dormi. Va trece Mihai mai tarziu pe acolo sa discute cu Erik, daca il vezi sa ii deschizi. I-am dat de știre sa nu te deranjeze pana nu vine Erik. Acum odihnește-te.

Sa vezi ce te așteapta, Viviana!