Part 2

280 28 2
                                    

 La scurt timp Viviana imi cazuse la picioare, implorandu-mi atentia. Devenise umila mea slujnica si imi placea s-o vad cum se chinuie. Gustam cu o placere sadica fiecare lacrima scursa pe obrajii ei supti si rumeni de la machiaj, dar credeti-ma, si-o merita. Era de soi rau; nu punea la suflet nimic in afara de cateva mii se euro din decolteu, unicul sentiment pe care il resimtea era egoismul. Facuse o obsesie din frumusete, lucru incontestabil, ma simt obligat sa ii recunosc farmecul feminin, caci pana si Dumnezeu cred ca se simtea mandru de o asemenea capodopera, dar in esenta era goala. Un suflet pustiit si parasit de orice fel de pasiune, invelit totusi intr-o slaba ceata a inteligentei. Era fata perfecta pentru o noapte fierbinte de betie.

Inexplicabil, prinsesem drag de fata asta si acel nu-stiu-ce imi provoca o deosebita fericire de fiecare data cand venea seara tarziu in camera mea. Stiam ca dintre toti ceilalti, sunt preferatul ei, ca doar cu mine era capabila sa resimta o palida nuanta a implinirii erotice, iar acum ne vedeam din ce in ce mai des. Ne mutasem sediul la pensiune, pentru a putea supraveghea minutios fiecare angajata, de cand cu gafa Vivianei. Aveam mult spatiu si totul se petrecea undeva la iesirea din Cluj, astfel puteam controla lucrurile mai bine decat pot sa invarta paznicii cheile la degetul mic.

Doar ca eu sunt nestatornic si mereu nerabdator. Vreau sa cunosc mereu o alta, sa le compar, s-o aleg mereu pe cea mai convenabila. Asa se face ca se consumase si ultima noapte dintre noi doi. Fusese mai bine ca niciodata si totusi mai trist ca oricand. Acum stateam distanti intinsi pe acelasi pat.

-A fost ultima noapte? –ma intrebase cu un suspin in voce.

-Asa se pare, zic eu indiferent.

Si in acel moment, s-a ridicat, s-a invelit in halatul de matase, care ii aluneca usor pe pielea fina si se indrepta spre geamul udat de furtuna. Se citea tristetea in fiecare gest al sau, pana si felul in care isi aprinsese tigara glamour aromata, parea incarcat de durere. Pentru prima oara simteam ceva uman in fiinta asta. Ma apropiam incet de ea, in asa fel incat sa nu ma auda.

-Da-mi-o inapoi, nici nu mai vreau sa te vad –spuse Viviana in timp ce incerca sa isi recupereze tigara pe care i-am rupt-o deja.

Despre dragoste și alte torturiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum