Ii simțeam durerea lacrimilor de la distanta, nu mai suportam, asa ca in clipa următoare m-am trezit alergând pe scări spre ea. Am apăsat clanța, dar dupa cum ma așteptam, usa era încuiată.
-Iz, deschide-ma, te rog!
-Ca sa ma omori si pe mine? Niciodata! -spuse ea cu o voce răgușită de la plans.
-Nu te omoară nimeni, te rog, lasa-ma sa intru, răspund eu in așteptarea reactiei ei.
Între timp, știind ca nu ma va lasa sa intru prea curând, m-am așezat cu spatele lipit de usa, mi-am tras genunchii înspre piept si mi-am sprijinit coatele de ei. Ma jucam cu suvite din parul meu, in căutarea unei solutii. Stăteam si ii ascultam mișcările, suspinele si sufletul mi se împrăștia in nenumărate bucăți, neputând sa o ajut.
-Haide, Iz, au trecut 2 ore, nu crezi ca daca aveam alte intenții spărgeam usa?
-Iz, nu e momentul pentru comportamentul asta infantil, deschide odata usa, trebuie sa vorbim! -tipa Rareș, care se apropia de mine.
-Criminalule, răspunse ea aproape in șoaptă.
-Nu ma joc, deschide usa sau o sparg! -urla din nou Rareș.
Atunci auzeam podele scartaind si amândoi ne întrebam ce-o fi făcând fata asta, dar având o presimțire, am iesit afara si asa a facut si ea, doar ca de la balcon. In clipa următoare am apucat o conducta galbena de gaz, m-am cățărat pe ea si de aici era simplu. M-am agățat de fierul forjat de la balcon, am sărit balustrada si am dat sa intru. Iz a incercat sa imi închidă usa in nas, dar piciorul meu i-o luase înainte, opunându-se usii. Era panicata si nu apucase sa se miște, asa ca am intrat.
De dupa usa, Rareș lovea pereții înnebunit, pana cand a smuls zarul, împingând atat usa cat si dulapul poziționat de Iz înaintea intrării. De aici se auzise scârțâitul de mai devreme.
Pentru ca dulapul dădea sa se răstoarne peste noi, am apucat-o sălbatic pe Iz in jurul taliei de la spate si am tras-o înspre mine. Ii simțeam bătăile haotice ale inimii in tot corpul, eram atat de fericit si confuz încât am strâns-o si mai tare si mi-am facut loc cu capul între umărul ei drept si cap. Lacrimile ei se revărsau si mai puternic acum, iar Rareș, duse dulapul la locul lui, dupa care o privi pe Iz.
-Hei, uita-te la mine, trebuie sa vorbim. -explica el mai domol.
-Pleacă de aici, nenorocitule! -murmura Iz cu același ton răgușit si lipsit de orice putere, cedând si lasandu-se moale in brațele mele, fapt care ma constrângea sa o îmbrățișez si mai apăsat.
-O sa vorbesc eu cu ea mai tarziu, las-o putin sa isi revină -il liniștesc eu pe Rareș.
El plecase, trăgând usa in urma sa, iar Iz izbucni pentru a doua oară, de data aceasta tremurând. Nu o puteam condamna, adica noi i-am omorat prietena si o tineam sechestrata intr-un bordel.
O asez încet pe mijlocul patului si o las singura cateva secunde, timp in care mi-am spălat mâinile de sânge si mi-am dat jos cămașa. La întoarcere o vedeam la fel de speriata, astfel mi-am facut loc langa ea. Am cuprins-o cu brațele si am lipit-o de mine, punându-i capul pe pieptul meu.
-Shh, gata. O sa fie bine, nu te teme! -ii șoptesc eu la ureche, apasandu-mi mai apoi buzele pe fruntea ei intr-un sărut.
I-am mângâiat fata puțin, ștergând fiecare lacrimă, până când obrajii îi rămăseseră uscați.
-Ce se va întâmpla cu mine după ce ma omorâți?
-Iz, nu te omoară nimeni, nu o să te atingă nimeni, iti promit!
-Sigur, asta o spui acum, dar când te vei plictisi de mine, vei uita toate promisiunile astea.. -îmi răspunse cu o voce stinsă- Dar știi ce? Nu o sa ajung niciodată la picioarele tale pentru că eu te detest cu toată ființa mea! Acum dă-mi drumul!
Se zbătea din toate încheieturile, era atât de serioasă în fiecare mișcare încât mă amuza.
-Ești asa mica pe langa mine, uite, te cuprind cu un singur brat -in zic lăsând moale celălalt brat si înconjurand talia ei subțire- nici nu te vezi dupa mine -continui in timp ce o învărteam pe deasupra mea pana cand ajunsese din nou cu spatele lipit de pieptul meu, dupa care o sărut domol pe umăr.
Corpul ii era înfiorător de rece, tremura din nou, motiv pentru care am învelit-o cu pătura mea. In sfarsit era mai calma; i-am ridicat bărbia si i-am mai sărutat odata fruntea.
-Mi-e frica. -zise ea încet.
-De ce ti-e frica?
-De moarte. Mi-e frica de moarte.
-Hai mai, credeam ca am terminat cu prostiile astea. Hai sa iti povestesc ceva, vrei?
Ea dădea din cap in semn aprobator, iar eu..
CITEȘTI
Despre dragoste și alte torturi
RomanceErik Nikolai, absolvent al facultății de Drept din Cluj-Napoca, activează ca dealer si proxenet pe raza întregului județ. Întâlnind-o pe Isabella Dima, o tânără impozantă, abilă în manipularea psihologică, viața sa va prinde un cu totul alt contur...
