Inima nu respectă reguli. [+18]

Capitolul XVII No se puede.

Hey guys, long time no see, i know :) 
Aveti aici un nou capitol sper sa va placa, m-am chinuit ceva la el :) acum poate sa vi se para putin cam sec, dar transportul asta o sa aiba o legatura destul de mare cu ce o sa se intample pe viitor cu Robert asa ca stati pe aproape :))

1. "Aici Bonito, transportul inca se face?

2. "Da, dar nu azi." 

3. "Pot sa stiu de ce nu azi? Platesc pentru transportul asta si nu imi convine!"

4. "Imi pare rau Bonito, dar un prost m-a calcat pe draci si a trebuit sa ii dau o lectie. Maine ne vedem si rezolvam treburile." 

5. "E bine. "

Nu uitati, dati play la melodie si vote, com and enjoy! 

Kisses. 

Robert Silver Pov. 

„Fa-ti timp la timp sa inveti ca toate se invata in timp”

In dimineata asta cat m-am ridicat din pat de langa Eliza, mi-a fost atat de greu sa plec, pur si simplu fapt ca o vad acolo pe patul nostru dormind atat de linistita ma face sa vreau sa sar peste toata ziua mea de munca si stau cu ea, insa stiu ca si ea trebuie sa se duca deci ar trebui sa imi misc fundul afara din camera ei si sa plec la vizuina. Astazi are loc un transport de marfa si am de gand sa il supraveghiez, nu stiu de ce am vaga impresie ca totul nu o sa mearga conform planului asa ca vreau sa imi iau masuri de precautie.

Inainte sa ies din casa ma asigur ca totul este in ordine si imi iau pistolul ascuns sub fotoliu punandu-l  la spatele blugilor.  Ies din casa nu inainte de a inchide usa cu cheia si de a pune alarma si ma indrept spre masina. Scot telefonul din buzunar si il verific, nici un apel, asta ma face sa fiu destul de sceptic, ce se intampla cu Gato? In mod normal la ora asta m-ar fi sunat.

Trebuie sa invat sa nu mai fiu atat de paranoic, totul o sa fie bine, Robert ai cam inceput sa devi paranoic de cand sotia ta a facut ce a facut.

Stiu ca trebuie sa intru si sa pornesc masina si sa ma grabesc sa ajung la viziuina  ca sa pot sa ma injur singur pentru paranoia care ma cuprinde. Nu pot sa ma las cuprins de un sentiment ca asta, nu acum , in plus viata nu m-a invatat sa fiu un fricos si pana la uirma ce nu te doboara te face mai puternic,

Asa ca am bagat cheile in contact si am pornit masina indreptandu-ma spre locul nostru.

Ratez o gramada de stopuri insa nu imi este frica ma prinde politia, niciodata nu m-au prins asa ca am putut sa trec linistit.

Cand ajung intru in incapare trantind usa dupa mine si brusc opt perechi de ochi ma tintesc, ok am ceva pe fata? Am uitat sa ma incalt sau sa imi iau pantalonii? Nu cred.

-Baieti, ce se intampla? De ce va uitati asa la mine?!

Ca si cum as fi apasat pe un buton invizibil fiecare isi vede de treaba lui lasandu-ma intr-o ceata densa.

Ma asez pe canapea langa Gato, nu a trebuit sa deschid gura sa spun ceva, pentru ca deja a stiut defapt nici nu prea e greu de ghiciti.

Se paropie de mine mai mult ca sa nu auda toti, iar asta ma fgace sa ma gandesc la ce e mai rau.

-Bonito, se zvoneste ca transportul nu mai soseste azi.

Am simtit cum tot sangele mi se scurge din vine. Cum adica? Face o gulma cumva? Pentru ca  nu gust asemenea glume, un ransport trebuie indeplinit la ora si ladata stabilita, nu cand eu ei chef.