Inima nu respectă reguli. [+18]

Capitolul XIV Unde este Robert?!

Hey guys, capitol nou, sper sa va placa :) Nu am fost in apele mele in ultimile zile si nici acum nu cred ca sunt, deci nu stiu cat de bine a iesit capitolul, insa cred ca lucrurile intre Robert si Eliza incep sa se regleze. Ei bine astept parerea voastra. 

Nu uitati sa dati play la melodie! Enjoy, vote and com ma' friend!

Elizabeth Sivler pov.

 

 "Nebunie e sa te prefaci ca esti fericit.."

Am deschis brusc ochii si i-am inchis la loc pentru cateva secunde. Lumina aproape ca m-a orbit insa trebuie sa deschid ochii, ma simt de parca as fi dormit cinci ani. Incet clipesc si imi deschid ochii obisnuindu-ma cu lumina.

Tot ce pot sa vad este o mare infinita de alb, am ajuns in rai? Apoi un bipait ma face sa vreau sa imi misc capul in parte din care vine zgomotul, insa o durere mi-a sagetat capuls i am scancit lasandu-mi capul mai moale pe perne.

-Incet nu face miscari bruste Eliza.

Nu cunosc vocea asta si ma incordez instantenu intorcandu-ma repede spre voce ignorand durerea frumoasa cu care ma capatasem cand mi-am intors capul.

Langa mine sta un barbat cam de treizeci si noua, patruzeci de ani privindu-ma bland, nu stiu de ce dar imi inspira incredere.

-Nu te speria Eliza, sunt Gato, un prieten de al lui Robert.

Imi simt lacrimi in ochi cand acesta ii pronunta numele si brusc imi aduc aminte de ceea ce am facut, mi-am taiat venele si totusi pentru nimic se pare ca nu sunt moarta.

-Unde este Robert?!

Vocea imi este ragusita si pare disperata, recunosc sunt disperata sa stiu unde e Robert, sa stiu daca i-a pasat de mine in tot acest timp.

Ii simt mangaierea pe frunte si inchid ochii, imi simt lacrimil in colturile ochilor si imi musc buzele, nu vreau sa plang, nu vreau sa mai plang pentru el. Nu vreau sa il mai iubesc, vreau sa uit ca l-am cunoscut.

-Este in drum spre tine, nici nu stii cat de mult l-ai speriat. Te iubeste mult Eliza, chiar daca tu crezi ca doar se joaca cu tine, crede-ma, il cunosc de foarte mult timp si nu a fost niciodata mai indragostit ca acum.

Imi deschid ochii si il privesc, daca ma iubeste de ce imi face asta? De ce continua sa ma raneasca de parca nu insemn nimic pentru el? De  ce continua sa calce pe inima mea deja facuta scrum?

-Atunci de ma raneste? De ce ma face sa vreau sa mor doar ca sa nu mai simt iubire asta ce arde mocnit pentru el? De ce?

Ofteaza, ii vad o mica cuta aparuta intre sprancene si nu pot sa nu imi stapnesc chicotesc, arata exact ca Mos Craciun. Imi zambeste si imi mangaia fruntea, ma face sa ma simt bine, ma face sa ma simt protejata.

-Vreau sa vina Robert.

M-am plans, nu stiu ce e cu mine, nu inteleg de ce vreau sa il vad. In mod normal ar trebui sa il urasc, sa vreau sa dispara din viata mea la fel de brusc cum a aparut, dar nu eu trebuie sa vreau sa il vad, sa vreau sa il sarut sa ii simt pielea lui fierbinte peste a mea. Mi-am inchis ochii si mi-am muscat buzele, nu Eliza nu trebuie sa te mai gandesti la el. Doar da-l naibii si gata.

Usa se tranteste de perete si imi indrept atentia spre acel ceva care mi-a distras atentia, insa sincer sa fiu nu trebuia sa ma uit. In tocul usii, impietrit sta nimeni altul decat Robert, barbatul care mi-a furat inima si nu vrea da mi-o mai dea inapoi.

Imi mut privirea si clipesc ca sa nu las lacrimile sa imi invadeze fata, nu am crezut ca o sa imi fi e atat de greu sa il vad. Nu am crezut ca vreau pur si simplu sa ma ridic din patul asta sa ii sar in brate si sa il sarut.