Inima nu respectă reguli. [+18]

Capitolul IX What hurt's the most.

Guys, capitol nouu, sper sa va placa, m-am chinuit destul la el si nu sunt prea multumita de ce mi-a iesit. 

Pentru un efect mai bun dati play la melodie in timp ce cititi. 

*Carrai-La dracu.

___________________________________________________________________

Elizabeth Silver Pov. 

O saptamana mai tarziu

Mi-am privit reflexia din oglinda si am oftat. Nu mai sunt acea Elizabeth de altadata. Cearcanele imi sunt intotdeauna sub ochi, buzele crapate iar ochii sunt vesnic bantuiti de o tristete ce numai eu pot sa o inteleg.

Din ziua aceea dupa ce am facut dragoste totul a redevenit la fel, poate chiar mai rau. Ne ignoram unul pe altul si incercam sa petrecem cat mai putin timp in compania celuilalt.

Doare asta, doar ca nu pot sa il iert. In noaptea aceea, cand am facut dragoste cu el am simtit ca fac parte din viata lui, am simtit ca insfarsit ma accepta, dar nu, am fost cea mai mare proasta de pe planeta. Cum am putut sa cred ca un tip ca el s-ar uita la mine? Asta e ceva absurd. In plus daca nu exista acel pariu clar noi nu am fi fost impreuna.

Am sucit robinetul si am lasat apa sa curga. Sunetul pe care il produce picurii de apa ce se izbesc de materialul dur al ghiuvetei ma relxeaza ma face sa fiu mai putin sadica in legatura cu toate aspectele vietii mele.

Mi-am muscat buzele si am incercat sa nu las lacrimile  sa cada, Nu vreau sa mai plang pentru nu el, nu vreau sa ma mai doara orice gest pe care il face. Inchid robinetul si intru in „dormitorul nostru”, nu pot sa impiedic amintirea acelei nopti sa imi revina in minte ca un film vechi si asta imi strapunge inima ca un cutit incins.

Imi las corpul sa cada pe asternuturile ce inca mai au impregant mirosul lui si inchid ochii.

Decid ca azi sa nu merg la munca, astazi tot ce vreau sa fac este sa ma pierd in amintirea acelei nopti pentru ultima oara si apoi sa o dau uitiarii pentru totdeauna.

Mi-am ingropat fata in perna lui si am inspirat adanc, ciocolata, vanilie si scortisoara, exact asa mioase el, acest miros care imi face corpul sa se infioare.

De ce mi se intampla me mie toate astea? De ce trebuie sa sufar din cauza lui? Intrebari la care nu o sa primesc raspuns prea curand.

Am auzit soneria de la usa si m-am ridicat lenesa din pat coborand scarile. Mi-am infasurat mai bine halatul in jurul meu si am deschis usa.

Elena ma priveste zambind si paseste in hol. O privesc la randul meu debusolata, nu stiu ce sa zic, nu stiu cum sa ma comport si sunt constienta ca arat ca naiba.

-Nu ai aparut la birou si am vrut sa vad daca te simti bine..

Mana sa imi strange cu blandete umarul si simt cum imi vine sa plang. Ma arunc in bratele ei si imi las lacrimile sa curga in timp ce corpul meu, se zgudule violent. Elena ma mangaie linistitor pe spate, apoi ma conduce catre canapea.

-Calmeaza-te Eliza, Doamne iubita, ce ai patit?

Ii simt ingrijoararea din voce si vreau sa ii raspund, vreau atat de mult sa ii spun tot ce am pe suflet, sa ma descarc asa poate reusesc odata pentru totdeauna sa il uit.

Trag aer in piept si ma indepartez de ea stergandu-mi lacrimile.

-Este vorba de Robert...

Ii pronunt numele intr-o soapta chinuita, iar ea da din cap intelegatoare.