Inima nu respectă reguli. [+18]

Capitolul XI Adio.

Capitolul XI este postat guys! Sper sa va placa si sa nu ma injurati prea mult. Stiu ca este scurt insa este un capitol in esenta care se leaga de urmatorul, deci don't kill me. 

Ca deobicei ca sa aveti o atmosfera mai buna da-ti play la melodie! Enjoy, vote and com! 

Kisses! :*

___________________________________________________________________________

Elizabeth Silver Pov.

Am deschis brusc ochii si mi-am trecut mainile prin par. Am privit in gol amintindu-mi fiecare moment petrecut impreuna cu el. Fiecare sarutare, fiecare atingere, fiecare zambet..

Cu greu m-am ridicat de pe podea si am inchis usa cu cheia, oricat de mult o plac eu pe Elena, nu are rost sa mai zabovesc prea mult prea aici, asa ca nu vreau sa ma opreasca. Imi streg lacrimile cu furie si intru in baie dand drumul la robinet si punand capacul la cada, am asteptat sa se umple.

Nu am crezut niciodata ca voi mai recurge vreodata la asta, insa acum este unica solutie sa scap, unica solutie sa ma pierd intr-un abis negru si sa uit de toata durereas pe care o simt acum in suflet.

De ce m-a facut sama indragostesc de el daca el nu da doi bani pe mine? De ce a tintu atatt de mult sa ne casatorim daca el isi bate joc de tot?

Ies din baie si incep sa imi deschei camasa de pe mine. O arunc pe pat fiind doar in sutien, oftez. Nu stiu ce sa fac, nu stiu cum sa fac, nu stiu daca fac bine, insa ajung intr-un punct inc are nu imi mai pasa.

Intr-un punct in care nu-mi mai pasa. In care tot ce spun ceilalti intra pe o parte si iese pe cealalta. In fond cu ce m-au ajutat toate sfaturile? Cu NIMIC. Viata mea este un adevarat calvar, insa nu pot invinovatii pe nimeni.

Pentru ca singura vinovata sunt eu. Eu pentru ca am acceptat acel pariu stupid chiar daca stiam ca o sa il pierd.

Doar eu sunt de vina pentru tot ce mi se intampla acum, doar eu sunt de vina ca inima mea sangereaza si nu ma lasa sa mai traiesc, ma face sa nu mai fiu in stare de nimic.

Imi deschei nasturii de la blugi apoi trag si fermoarul lasand sa cada de pe mine. Sunt acum doar in lenejerie intima.

Ma indrept catre sertarul de la noptiera de langa pat si il deschid repede. Imi gasesc acolo vechiul meu jurnal, jurnal din care nu am mai scris de atat de mult timp. Langa el este o lama de ras si ochii imi sclipesc.

Iau jurnalul in mana stanga si lama in cea dreapta, ma asez pe pat si deschid caietul privind paginile patate ori de lacrimi ori de sange.

Rup o pagina si las lama pe pat langa mine luand un pix. Cateva secunde privesc in gol nestiind ce sa scriu. Nestiind cum sa ma exprim, pentru ca ce fac eu acum nu este deloc usor. Este al dracului de greu si asta ma calca pe nervi. De ce nu pot sa fiu si eu ca orice femeie? De ce nu pot sa ma indragostesc si eu de omul care vinde ziare sau mai stiu eu ce? De ce a trebuit sa ma indragostesc de Robert? Intrebari la care nici acum nu am raspunsuri si nici nu voi mai avea sansa se la gasesc, pentru ca totul sa termina acum.

Cu o smucire a mainii am inceput sa scriu cateva randuri, cateva randuri dureroase ca sa se stie foarte clar de ce fac asta.

„Nu mai suport toata durerea acumulata in mine, nu mai suport sa vad cum ma respingi, nu mai suport sa ma intreb daca nu cumva iubesti pe altcineva, nu mai suport sa cred ca totul a fost o farsa, ca tu te-ai folosit de mine. Te iubesc Robert, dar s-a sfarsit!

Adio.”

Am rupt foaia din carnet si am inchis, lasand-o pe coperta. Asta e, tot ce mai trebuie sa fac este sa sfarsesc totul, sa ma las sa cad in abisul etern al singuratatii.

Am luat de pe pat ce aveam nevoie si am intrat in baie, cada deja s-a umplut asa ca tot ce trebuit sa fac a fost sa intru in apa fierbinte si sa ma las usor sa alunec pana cand am stat intinsa cu capul pe marginea ei.

Mi-am privit corpul prin apa si m-am intrebat daca nu cumva nu ii place cum arat, poate ca sunt prea grasa sau prea slaba sau poate ca pur si simplu nu ne potrivim iar el prefera sa imi arate asa.

Am simtit lacrimile cum se aduna din nou in colturile ochilor dar de data asta nu le-am mai retinut.

Le-am lasat sa cada incetisor pe obraz apoi pe barbie sfarsind in cele din urma in apa in care ma scaldam.

Am luat lama de pe marginea giuvetei si am privit-o pentru cateva secunde studiindu-i stralucirea draceasca. Da, de acum noi doua formam un cuplu, tu si pielea mea va potriviti de minune.

M-am lasat sa alunec mai mult in apa pana cand am simtit-o la baza gurii si mi-am ridicat pana stanga. Mi-am privit venele si am zambit sadic. In cateva minute totul va fi sfarsit, in cateva minute nu voi mai exista si asa toata lumea poate trai fericita, fara mine ar fi un happy end.

Am trasat o linie pe incheietura si am inchis ochii sasaind, ustura al dracului de tare, insa nimic nu se compara cu durerea provocata de el. Nici o durere trupeasca nu se poate compara cu durerea pe care o am eu un suflet.

Nimic nu se poate compara cu ranile adanci pe care el mi le-a facut si continua sa mi le faca doar pentru ca se joaca cu mine si nu stie ce vrea. Iar eu, eu nu mai suport si nici nu mai vreau sa iau parte la jocul lui stupid. Gata!

Am trasat o alta linie mai adanc de data asta mai sus de prima si am simtit sangele migrandu-mi din corp si cazand in picuri mari in apa colorand-o. Am zambit, sangele meu colora usor apa in roz si asta ma facea sa vreau sa vomit pentru ca rozul nu este ce mai agreabila culoare. Am ras slab si am trasat o alta linie sangeranda, mana mi-a amortit si am lasat-o sa cada pentru cateva secunde in apa, privirea mi s-a incetosat si in fata ochilor mi-am vazut toate amintirile cu el.

Primul sarut. Mi-am facut o crestatura adanca in mana stanga, prima atingere, o alta taietura a venit deasupra primei insangerandu-mi mana.

Deschid ochii si vad sangele care mi se scurge incet pe incheietura apoi in jos pe palma, nu zic nimic, nici macar un sunet nu imi iese pe gura, doar stau si privesc cum viata mi se scurge din corp.

In minte mi-a venit imaginea primei noastre nopti impreuna, am simtit cum inima insasi imi sangereaza si am ridica acea lama trasand de data asta cea mai adanca rana pe mana stanga. Sangele a tasnit mai rau ca niciodata pe mana si eu am zambit lacrimile inca patandu-mi fata. Asta nu pentru mult timp. In curand am sa fiu acolo unde trebuie, in lume celor morti.

Las ploapele sa imi cada peste irisi si ma las sa alunec mai mult in cada apa acoperindumi fata, am incetat sa ma mai zbat pentru viata. Am lasat tot aerul sa imi iasa din piept apa facand bolboroci si m-am lasat cuprinsa de abisul negru.

Totul s-a sfarsit, viata mea, eu, sentimentele mele, durerile mele tot. Simt cum abisul ma curpinde din ce in ce mai mult cu bratele lui, iar eu il primesc mai mult decat bucuroasa. Asta a fost sa fie sfarsitul meu, oricat de mult l-as iubii pe Robert, sunt constienta ca nu il pot avea, chiar daca, culmea ironiei sunt sotia lui. Al dracului pariu prostesc!!

-Elizabeth!!!

Ultimul lucru pe care l-am auzit a fost numele meu si apoi m-am lasat cuprinsa de abis. Insfarsit s-a terminat. Adio iubitule, te iubesc.