Inima nu respectă reguli. [+18]

Capitolul XX Felicitari aveti un...bebe!

Heey guys! Asa cum v-am promis la povestea recent pusa am adus capitolul 20 din aceasta poveste. Tin sa va informez ca mai sunt cinci capitpole plus epilogul, asa ca va multumesc din suflet tuturor care ati fost alaturi de povestea asta, mi-ati facut viata infinit mai frumoasa. 

Acum ca deobicei cu v-am obisnuit, dati play la melodie, enjoy, vote, comnent, and follow! 

Pupici. Nykoleta

______________________________________________________________________________________________________

Elizabeth Silver Pov.

Am privit parbrizul masinii in timp ce Robert a pornit catre spital si am inceput sa imi framant mainile in poala. Imi este frica, al dracului de frica, totusi daca nu sunt insarcianata si am altceva mai grav? Cum as putea eu sa traiesc daca am o boala care imi afecteaza viata? Si daca acea boala imi aduce moartea ? Nu pot sa ii fac asta lui Robert.  Si daca sunt insarcinata? Cum o sa ma descurc? O sa fiu o mama buna?

Mii de intrebari imi cutreiera acum mintea si nu stiu cum sa imi raspund, nu am defapt raspuns la toate intrebarile care imi vin suvoi si nu ma lasa sa stau calma.

Am simtit mana lui Robert pe pciorul meu si mi-am indreptat privirea catre iubitul meu care ma privea zambind. Stiu ca gandul de a fi tatic il entuziasmeaza si il face sa fie mai radiant ca niciodata.

Nu pot sa neg ma face fericita sa il vad pe el cum se bucura exact ca un copil mic, desi nu avem certitudinea ca intradevat port in pantecele mele o alta fiinta. Oare cum este sa fi insarcinata? Este placut?  Stiu ca nasterea este dureroasa, dar cred ca as putea trece prin orice pentru copilasul meu.

-O sa fie totul bine iubito, o sa fiu langa tine tot timpul.

Isi i-a mana de pe piciorul meu doar ca sa isi impreuneze degetele cu ale mele si de a-mi duce mana stanga la gura pentru a o saruta.

Si de asta m-am indragostit de el, pentru ca stie cum sa faca o femeie sa se simta iubita, stie cum sa se poarte si cum sa duca o femeie pe culmile extazului. Dar ce iubesc cel mai mult la el, este faptul ca indiferent ce s-ar intampla stiu ca imi este alaturi, ca imi este un prieten, frate, amant si iubit, asta este cel mai important pentru mine, este sotul meu si il iubesc.

Peste cateva momente parcheaza in fata spitalului si imi da drumul la mana ca sa coboare. In acel moment simt cum toate emotiile ma navalesc.  Imi este frica, al dracului de frica as putea spune dar acum ce pot sa fac? Sunt constienta ca am ceva , altfel nu aveam senzatiile astea de voma si starile de amteala.

Imi deschid usa imi isi intinde mana, o apuc si ma scoate usor din masina. Isi pune mana pe talia mea si mergem amandoi spre spital. Intram si ne ducem direct la receptie.

Acolo o doamna in varsta cam de cinci zeci de ani as putea zice ne priveste zambitoare si isi aranjeaza ochelarii pe nas mai bine.

-Cu ce va pot ajuta dragilor?

Vocea ei era asemanatoare cu cea a unei bunici grijulii si asta m-a facut sa zambesc.

-Buna ziua, as vrea sa vorbesc cu doctorul Snow.

Aceasta aproba si da un telefon apoi ne spune sa asteptam pe scaun. Robert ma intoarce si ne indreapta catre un rand de scaune, se aseaza apoi ma trage si pe mine in bratele lui.

Imi pun capul pe pieptul lui si imi inchid ochii. Astazi este ziua decisiva, aflu daca sunt insarcinata sau daca am altceva, sper din tot sufletul sa fie prima varianta pentru ca nu as suporta sa am alta boala sau ceva de genul asta. Niciodata nu am fost bolnava incat sa vin la spital, de aceea mi se pare ciudat, cel mai posibil, defapt cea mai credibila varianta este cea a sarcinii.

-Robert?

Imi ridic privirea si vad in fata noastra un barbat trecut de treizeci de ani, cred ca atinge patruzeci. Robert se ridica usor cu mine apoi ma lasa pe mine in locul lui si da mana cu el. Se pare ca el este doctorul.

-Mike, ce bine imi pare sa te vad, a trecut ceva timp nu?

Doctorul aproba apoi isi trece mana pe la ceafa si ma priveste pe mine apoi pe Robert.

-Oh da, aceasta este sotia mea Eliza.

Ii spune robert si pot sa vad cum, fata lui Mike e schimba intr-o privire socata. Da stiu cine ar fi crezut ca Robert s-ar aseza vre-odata la casa lui?

Ma ridic si dau mana cu el, acesta inca in soc da mana cu mine dar nu cred ca realizeaza ce face.

-Incantata de cunostiinta dle. Doctor.

Mike isi scturua capul si apoi isi indreapta din nou privirea catre Robert. Am chicotit cine ar fi crezut ca poate fi atat de socat sa il vada pe Robert insurat?

-Si cu ce pot sa te ajut pritene?

Robert arata cu mana spre mine si incepe sa vorbeasca cu el in soipata, oricat as fi incercat sa aud ce spun nu am reusit, iar asta m-a facut sa fiu poutin iritata, nu imi place cand face ceva ce nu stiu, sau ce nu pot sa aflu.

-Foarte bine, atunci Doamna Elizabeth ma poate urma pentru analizele de rutina.

M-am uitat la el ingrozita si mi-am scuturat capul, doamna? Elizabeth? Ce dracu?

-Doar Eliza, domnule doctor.

-Doar daca imi spui si tu Mike.

Am zambit si am aprobat, apoi l-am urmat pe Mike catre cabinetul lui, dupa controlul de rutina mi-a luat sange si ne-a spus sa asteptam aici cateva zeci de minute pentru ca va pun aceasta mostra la urgente si vom avea raspunul mai repede.

Robert a aprobat si a zambit fericit, nu  il inteleg cum poate fi atat de fericit cand eu mai am putin si imi dau aici sufletul de frica.

-Nu stiu cum poti fi atat de calm, nu vezi ca ma crizez? Imi este frica Robert, daca nu sunt defapt insarcinata? Daca am ceva mai rau?Daca o sa mor?

Robert isi pune degetul pe buzele mele si ma priveste zambind, stie ceva ce eu nu stiu? Este cumva doctor sau ce? Pentru ca jur ca nu il inteleg si asta ma scoate din minti.

-Calmaza-te iubito, sunt foarte sigur ca esti insarcinata...vezi? Hormonii deja isi fac de cap in corpul tau influentandu-ti emotiile.

Ma uit la el urat si imi strang mana pe cearsaful de pe patul pe care stau, apoi un zambet malefic imi acapareaza fata.

-Sa vezi ce hormoni iti dau eu tie, una doua! O saptamana nu mai vezi sex! Pentru ca asa vor hormonii mei!

Face o fata pe care pot sa jur ca numai in desene animte o vezi apoi isi pune mana pe fata mea.

-Nu imi poti face asta iubito!

Tuche, razbunarea e o curva iubitule nu stiai?

-Oricum daca sunt insarcinata nu o sa mai puteam avea relatii intime.

Zambesc cu gura pana la urechi si i mi musc buzele, asa imi place sa il chinui.

-Da, dar iubito, nu o sa mai putem avea relatii intime doar dupa a cincea luna de sarcina pana atunci puteem.

Face acea fata renumita de catelus plouat si imi dau ochii peste cap, poate fi asa de copil uneori.

Inainte sa mai pot spune ceva doctorul intra in incapere si ma tensionez din nou. Ii simt mana pe a mea si i-o strang tare, stiu ca o sa am nevoie de asta cat de curand.

-Ei bine analizele tale sunt gata Eliza....

Maresc ochii si imi deschid gura pregatita sa injur sau sa tip, depinde de situatie. Haidee ma, zi odata nu ma mai tine asa.

-Felictari aveti un...bebe!

Spune si Robert ma imbratiseaza tare soptindu-mi ca l-am facut sa se simta cel mai fericit barbat si viitor tatic din lume.

Chiar sunt insarcinata. Dumnezeule! Eu chiar sunt insarcinata! Un zambet tampit mi se intipareste pe fata . Robert imi cuprinde capul in maini si ma priveste in ochi.

-Iubito, m-ai facut cel mai fericit, te iubesc!

Am vrut sa ii raspund sa ii spun si eu ca il iubesc insa nu am mai avut sansa pentru ca buzele lui s-au lipit de ale mele si am pierdut legatura cu orice gand rational.