Let's burn the world together

Capitolul 11

Dupa aproximativ 20 de minute de asteptare, in fata cladirii unde eram ascunsa a oprit o masina.

Din ea a coborat o silueta.

M-am repezit spre ea,dandu-mi seama ca este Paul cel ce ma astepta.

Imediat ce m-a depistat prin acel intuneric m-a imbratisat.

Era ciudat ce a facut, dar i-am raspuns la imbratisare.

Dupa ce mi-a dat drumul din imbratisare mi-a deschis politicos portiera de la masina.Am urcat murmurand un multumesc.

Drumul a fost tacut.Niciunul dintre noi nu a scos o vorba.

Stiam ca ma duce acasa.Adica nu e vreun criminal care sa ma duca acasa la el si sa ma tortureze,nu?!

Dupa ce a parcat in fata casei mele am dat sa ies,insa m-a oprit tragandu-ma de mana,si trantindu-ma pe scaunul din fata.

-Uite Sara, nu am chef sa fiu grijiliu si intelegator. Am tacut tot drumul fara sa iti pun o intrebare,bine?! Ai 5 minute sa imi spui ce ti se intampla. Cand am fost la tine in casa m-ai dat afara fara niciun motiv! A, pentru ca o sarutam pe gagica aceea?! Serios? E un motiv?

Am tacut intelegand ca e nervos.

Acesta se uita incontinuu la mine.

Sa-i spun in  5 minute ce mi s-a intamplat intr-o saptamana?!

Am oftat.

-Paul, uite, sunt intr-o stare proasta in ultima vreme... e greu sa vorbesc despre asta pentru ca nici eu nu stiu ce sa spun exact. Sa zicem ca am inceput sa experimentez unele stari,daca putem sa le numim asa, dar vom vorbi despre asta intr-o zi mai buna.Dupa cum vezi, azi am fost cat pe-aproape sa fiu violata si furata de catre niste golani, asa ca eu voi pleca. 

Am deschis incet portiera si am iesit.

-Imi pare rau..  spuse acesta cu privirea in jos.

M-am intors confuza spre el,dar acesta s-a aplecat si a inchis portiera masinii si a pornit accelaratia.

Eu? Eu am ramas cu gura cascata urmarind cum masina salvatoare se pierde in zare.

***

 Am intrat usor pe usa si am aprins lumina pe hol. Imediat am tresarit cand am vazut-o pe Grace stand cu mainile in sold si uitandu-se urat, dar si ingrijorata la mine.

-Imi poti spune ce cauti la ora asta acasa? ma intreba ea incruntandu-se

Am oftat si mi-am frecat tampla.

I-am povestit cat de scurt am putut si am reusit sa intru in camera mea sa fac un dus.

Abia dupa ce am iesit din dus mi-am verificat telefonul si avea dreptate.Era 22:56.

Obosita, m-am trantit in pat si am adormit.

*Fosnet*

Deshid incet pleoapele,fiind trezita de un zgomot suav.

Am inchis din nou ochii crezand ca e doar un sunet neimportant.Dar nu era.Devenea din ce in ce tot mai zgomotos.

M-am ridicat si am aprins lumina.

Inima a inceput sa imi bata cu putere.

Era cineva la mine in camera.

Era un barbat care imi zambea.

Am vazut ca a facut un semn si imediat am simtit cum ceva ma loveste in cap si cad pe podea.