Let's burn the world together

Capitolul 3

M-am trezit cu Grace la spital.Avea in venele de la mana bagate perfuzii,iar eu stateam langa ea. Inca mi-e frica, nu stiam ce ii voi spune dupa ce se va trezi. Desi doctorul m-a informat ca este vorba despre o alimentatie proasta ce a cauzat acel lesin, tot o credeam in primejdie, adica, inevitabil se poate intampla ceva rau, nu?!

Dupa aproximativ 20 de minute am putut zari ca ochii lui Grace incep sa se deschida si sa cerceteze obiectele din jur.

M-am apropiat de ea si aproape ca imi venea sa plang, dar m-am abtinut.

-Hei, esti bine Grace, odihneste-te, i-am spus eu mangaind-o pe cap.

-S-Sara, unde.. unde ma aflu? intreaba confuza ea.

Am oftat

-Esti la spital, dar acum esti bine.Crede-ma, trebuie sa te odihnesti.

Stiam ca am puterea cuvintelor.Stiam ca daca pun ceva sentimente in ceea ce spun mi se vor asculta cerintele.

Grace incepea sa ma asculte si si-a inchis ochii. Am oftat din nou si mi-am luat geanta si am plecat pe usa aruncand o ultima privire spre patul unde zacea vaca mea....

***

In drum spre casa mi-am amintit ca peste o zi e ziua lui Grace, iar eu nu i-am luat nimic decat niste lantisoare... SHIT!!

M-am dus intr-un mall din apropiere si m-am gandit ce i-as putea cumpara.Haine? Nu e cu moda.Ursuleti mari de plus? Nu.. nu e genul.Carti? Nu.... eu sunt cu cartile.Bijuterii? Pf... nici alea...

Doamne, de ce esti asa de complexa, vaco?!

-Nu gasesti ceva?

M-am intors si am vazut un baiat inalt ce ma privea amuzat.

-Uhm... mda... se pare ca am cazut in gol,zic eu intorcandu-ma spre raftul de bijuterii.

Acesta putea observa ca sunt cam ingandurata, caci ma privea putin incruntat.

-Ai vrea sa te ajut? a intrebat el,taind tacerea.

M-am intors amuzata spre el.

-Te pricepi sa ghicesti  ce cadou ar vrea o fata super greu de inteles? am spus-o incepand sa chicotesc.

Acesta a scos un ras incet.

-Hm... cred ca as putea spune ca da.Descrie-mi-o pe prietena ta,a zis el serios.

M-am uitat umita la el si am murmurat un ok.

I-am spus tot ce stiam despre ea si lucrurile care ii plac.El parea sa fie scufundat intr-un almagan de idei.Era dragut. Avea parul saten inchis si ochii verzi..uhm,tocmai ma scufundasem in ochii lor. Mi-am rasucit capul ca sa ma trezesc din reverie.

-Hm.. ai putea incerca ceva pe care sa il faci tu, a spus el.

-Da-mi idei, am spus oftand.

M-a fixat cu o privire gen "serios?!", insa nu a zis nimic.

-Pai ce ai zice de un album cu voi doua, scrisori cu sclipici roz cu floricele si inimioare,aici ridica mainile si folosea o voce de fetita mica.

Am bufnit in ras.

-Clar, ai idei bune,zic eu razand. Maine e ziua ei si m-am gandit sa ii fac si o petrecere cu tort si cu cativa prieteni, zic eu dupa ce mi-am potolit rasul.

-As putea veni sa te ajut cu pregatirile, s-a invitat el.

-Uhm.. nu stiu ce sa zic...  adica, stii macar sa tii un secret? am incercat eu sa fiu ironica.

Acesta a pufnit in ras si s-a apropiat de mine, soptindu-mi:

-Depinde ce secret, a spus-o cu un ranjet ce imi facea pielea de gaina.

Clar, daca mai venea cu ochii aceia prea aproape de mine, lesinam pe jos prin mall.

M-am dat mai inapoi si m-am incruntat.

-Da-mi numarul tau de telefon ca sa te pot suna si sa iti zic unde stau.

Acesta s-a uitat uimit la mine si a mormait un da si mi-a dictat numarul sau, pe care eu l-am notat in agenda.

-Uhm... toate bune si frumoase, dar... cum te cheama? il intreb eu cu un zambet amuzat.

Anonimul a stat ceva pe ganduri.

-Sebastian. 

Mi-am ridicat privirea de la telefon. Numele sau rostit atat de clar m-a facut sa vreau sa il mai intreb inca o data care ii e numele.

Am intins mana spre el.

-Sara, incantata, ii spun zambind timid.

El mi-a strans-o domol si i-am simtit caldura ce o emana mana sa.

Sa ma gandesc ca tipul asta imi va intra in casa sa ma ajute sa fac tortul si sa pregatesc petrecerea si invitatiile... simteam ca se va intampla ceva.

Va fi o zi lunga...