Let's burn the world together

Capitolul 2

Nu imi amintesc cat de repede s-a intamplat, dar m-am trezit cu ceva pufos peste mine.Am deschis ochii si am vazut un ghemotoc de blana zambindu-mi.

O puteam auzi pe Grace razand in hohote.

-Deci de-asta ne-am speriat noi?! a zis ea aratand cu degetul spre catelusul de pe mine ce imi lingea fata.

M-am ridicat si am dat catelusul la o parte.

-Il putem pastra, Sara? Promit ca am eu grija de el, a spus Grace accentuand pronumele "eu".

Mi-am dat ochii peste cap si i-am mormait un da. Pai, normal ca am acceptat, dupa ce am tras o frica in mine... nu mai gandeam normal.Dupa cateva minute, in timp ce mergeam spre casa, am inceput sa gandesc normal.

-Stii, cred ca nu e o idee cam buna sa tinem un catel...Adica.. e destul de multa munca si...am inceput eu, dar Grace m-a intrerupt,

-Nu, doar taci, ma ocup eu de el, a spus G. cu seriozitate uimitoare.

Am mormait un bine si ne-am continuat drumul.Cand am ajuns in casa m-am dus direct in patul meu fara sa mai ma schimb. Eram obosita si mi-era mult prea lene ca sa mai ma schimb.Am cazut imediat intr-un somn adanc, fara vis.

***

Era o dimineata de duminica.O dimineata frumoasa, insorita si... fara niciun plan..

M-am ridicat si am observat ca eram in hainele de ieri.M-am dus catre dulap si am luat ceva haine din el. Niste pantaloni scurti si un tricou mi se parea cea mai potrivita tinuta de iunie.

Dupa ce mi-am facut rutina de dimineata m-am pus pe teme.Nu aveam cine stie ce de scris, avand in vedere faptul ca se apropia vacanta de vara.

Cand am terminat m-am uitat la ceas si am vazut ca era trecut de 12. M-am ridicat si m-am uitat prin camera.Putina de curatenie nu strica, am gandit eu.

M-am apucat de curatenie si in 20 de minute era gata camera mea.

Am coborat din camera si m-a intampinat catelusul de aseara.Pe masa din sufragerie am zarit o zgarda. Am luat-o si i-am pus-o Laylei... Ce nume ciudat.. insa daca zgarda a decis acest nume... nu puteam sa-l schimb.

Am iesit afara prin parc sa o plimb pe Layla si era super amuzanta.Era simpla, de culoare maroniu-crem si era micuta.

Am simtit o mana pe umar si m-am intors.Era baiatul cu care m-am luat la intrecere sambata. Mi-a zambit si i-am zambit si eu inapoi.

-Hei, zic eu blocata, cu un mic zambet pe fata.

-Buna, nu stiu daca mai ma tii minte, dar stii... ne-am intalnit ieri, pe pista de alergare.

-Uhm, da, tin minte,zic eu incepand sa rad.Numele meu e Sara, ma prezint intinzandu-i mana.

-Paul, imi zice zambind intinzand mana si prinzandu-mi-o pe a mea.Deci, ai un catelus, vad.

Mi-am dezlipit privirea de la ochii aceia negrii.

-Uhm.. da.. ieri am gasit-o hoinarind pe aici si mi s-a facut mila de ea.

Da, sigur! Grace m-a batut la cap sa accept.

-Oh, inseamna ca esti miloasa, a concluzionat el. Sa stii ca lumea are nevoie de oameni cu inima buna.

"S-o crezi tu" imi zic in gand.

Ne-am plimbat si ne-am luat-pardon- ne-a luat inghetata.Paul se dovedea a studia la acelasi liceu unde studiam si eu. Si era in clasa Xl-a, cu un an mai mare ca mine, deci.

Din cate mi-am dat seama, era un baiat calm si zambaret,insa sosise momentul in care fiecare trebuia sa mearga la casa lui.

Cand am ajuns acasa, usa de la intrare era deschisa. M-am incruntat. Am intrat cu Layla in brate. Am strigat-o pe Grace, insa nici pomeneala de ea. Am inchis usa si am pus-o pe Laya jos.Am urcat scarile spre camera prietenei mele si m-am mirat cand si usa ei era larg deschisa, iar ea era acolo stand tolanita pe jos, cu ochii inchisi.