Let's burn the world together

Capitolul 14

Eram confuza. Nu știam ce se întâmpla.Ce MI se întâmpla.

Am deschis gura. Trebuia sa spun ceva! Dar nu aveam lănțișorul la gât ca să îmi pot folosi puterea.

-Ce...ce vrei sa spui?

David era încă lipit de mine. M-a privit rânjind și și-a inclinat capul,privindu-ma. A început sa îmi bată inima cu putere când mi-a atins suav obrajul.

Pentru prima data am putut observa ca ochii lui sunt albastrii precum abisul unui ocean.. Părul său era scurt,corpul era bine sculptat...

David a scos un oftat aproape neauzit.

Mâinile sale mi-au atins capul si mi l-au acoperit. Acesta a închis ochii și s-a concentrat.

De data aceasta,in cap au năvălit un almagan de amintiri. Amintiri numai cu el.

Simțeam fiecare emoție din fiecare moment. Simțeam dragoste. L-am iubit. Acest sentiment pe care il are orice fetiță când se îndrăgostește pentru prima oară.. Fiecare trăire avută cu el mă copleșea. Era prea mult.

Am deschis ochii si am clipit de două ori.

L-am văzut pe David,încă lipit de mine, privindu-ma cu mila,cu capul înclinat pe o parte,mângâindu-ma pe creștet.

Am deschis buzele,vrând să il întreb mai multe,ca de exemplu de ce nu îmi aduceam aminte de el,daca in copilăria petrecută cu el, l-am iubit.

Însă cu o atingere masculină, m-a oprit,astupându-mi buzele cu degetul său arătător.

-Sh!..... Vom discuta mai încolo, a zis dezlipindu-se de mine.

S-a întors cu spatele spre mine,potrivindu-si închizătoarea ceasului ce părea scump.

Eu am simțit cum o parte din mine a fost luată,rămânând un spațiu gol si rece.

Instinctual m-am dezlipit de perete si m-am îndreptat in grabă spre el.

L-am luat de braț si l-am strâns puternic,ca o surioară mică și fricoasă.

-U..unde te duci? l-am întrebat sfios.

Bărbatul in costum negru,care îmi părea pe deoparte așa de cunoscut,iar pe de alta nu îmi venea a crede cum l-am putut uita s-a uitat la mine ,zâmbind angelic.

S-a întors cu fața spre mine și m-a prins usor de umeri.

-Mai ții minte când ți-am spus ca voi cuceri lumea?

Instant,memoria mea a procesat imaginea unor copii ascunși sub un pat.

Eram eu la 6 ani împreună cu David,de 10 ani,stând in camera mea. David mă ținea in brate, protejandu-ma parcă de fulgerele si tunetele ploii.

Dintr-o dată, David m-a strâns puternic în brațe, oferindu-mi un sărut pe frunte si soptindu-mi la ureche,pe un ton hotărât:

-Sara, intr-o zi voi cuceri lumea! Iar TU vei fi in dreapta mea!

Am revenit la realitate, iar David scoase un râset mic. S-a apropiat de fața mea.

Buzele lui reci și moi au făcut contact cu fruntea-mi. În acel moment picioarele mi s-au înmuiat si am simțit ca voi cădea..ca mă voi face de râs in fața lui...

-Ei bine, cu asta ma ocup de mult,Sara..cu conducerea lumii.