Let's burn the world together

Capitolul 1

   -Sara!!! ma striga o voce enervanta. Era Grace, prietena mea de o viata. Vino acum jos!

    Ugh... M-am sculat din pat toata ciufulita si am coborat scarile. Jos am vazut-o pe Grace uitandu-se la TV si mancand linistita o felie de paine cu gem de capsuni.

-Ce s-a intamplat? zic eu nelamurita,venindu-mi sa casc. Era 7:40 sambata... nu puteam sa ma bucur de week-end?!

Grace isi intoarce capul spre mine si imi zambeste

-Buna dimineata, arati ca dracu. Si imi face cu ochiul.

Ce?! Pai normal ca arat ca naiba daca tocmai m-am sculat... Ugh!! Ma duc in baie sa ma spal si sa ma pregatesc de o alergare de dimineata.

Mi-am pregatit un trening scurt si mi-am legat parul lung si saten intr-o frumoasa coada de cal.Nu voiam sa imi tai parul, mai ales ca imi creste foarte rar si,asa, ca punct bonus, baietilor le plac fetelor cu parul lung... 

M-am dus la bucatarie sa mananc ceva.Noroc de Grace ca ea pregateste mereu micul dejun.

Am iesit afara si am inspirat adanc. Urma sa fie o dimineata frumoasa. Am inceput o alergare usoara prin parc. Soarele nu batea puternic, dar era cam ascutit... 

Am vazut un baiat inaintea mea ce alerga si el.L-am examinat din cap in picioare si am conchis ca e bine facut. Mi-am grabit alergatul ca sa-l intrec. Imediat ce l-am ajuns mi-am intors capul spre el  si i-am zambit, apoi mi-am vazut de alergat.

Dupa 20 de minute obosisem si am vrut sa ma odihnesc pe o banca. Am gasit o banca la umbra. Perfect! Mi-am verificat telefonul. Era 8:20 Pf... ma plictisisem si asa ca m-am ridicat sa merg spre casa. 

Spre drum am vazut ca s-a deschis un magazin nou-nout. Am decis sa intru in el si sa vad ce-i pe-acolo.

Magazinul era cam slab luminat, dar ochii mi s-au acomodat rapid cu intunericul din incapere. Din cate am putut vedea, rafturile erau pline cu diferite chestii.. hm... 

-Te pot ajuta cu ceva, domnisoara? m-a intrebat o voce.

M-am intors si am zarit o femeie de vreo 30 de ani si brunetica care imi zambea amabil.I-am zambit si eu.

-Aveti cumva,nu stiu, niste lantisoare? Vine ziua prietenei mele cele mai bune si m-am gandit sa i-au ceva pentru amandoua, zic eu politicos.

Femeia m-a examinat, probabil sa vada daca mint sau nu.Ma simteam ciudat, sincera sa fiu, dar am tacut.

-Cred ca am ceva pentru voi doua.Femeia s-a uitat pe un raft unde erau multe lantisoare, bratari si cercei.A luat doua lantisoare din argint, presupun.Mi le-a inmanat. Erau destul de usoare. Erau rotunde si in centru aveau doua diamante mici, unul era rosu iar celalalt era albastru. Cumva, ma atrageau sclipirea lor.

-Cat costa? intreb eu entuziasmata.

-Oh, e la reducere,  e 10 dolari, imi zice femeia.

Nu am stat mult pe ganduri si am cumparat pandativele.

M-am intors acasa si noroc ca nu am prins-o pe Grace prin preajma.Nu voiam sa stric surpriza.

M-am dus in camera mea si am pus punguta cu cele doua lantisoare intr-un sertar. Am coborat scarile si m-am pregatit de un dus. 

Restul zilei l-am petrecut citind, uitandu-ma la niste filme super siropoase si pe la 7 PM m-am gandit sa ma plimb cu Grace prin parc. 

-Deci vrei? o intreb eu deschizand frigiderul si luand o sticla de suc natural.

-Da, sigur.Nu am mai iesit de mult timp, mi-a zis zambind.

Grace era super amabila, cu ochii ei albastrii ce te pierdeai in ei, nu puteai sa ii refuzi cererile. Intotdeauna si-a pastrat parul mediu, nici lung,nici scurt si o invidiam pentru volumul parului sau blond. Dar pe langa asta, ea a fost intotdeauna vaca mea. Oh, da.. asa ne alintam noi.

-Puneti ceva subtirel pe tine, nu o sa fie frig daca se intuneca, zic eu luandu-i din mana o prajitura.

-Hei! Da-mi-o inapoi! zice ea incruntandu-se 

-Dar tu te ingrasi, vaco! zic eu cu gura plina.

-Bine, mai am in camera mea o duzina, zice ea scotandu-mi limba.

Am ras amandoua de propria-i gafa de a marturisi unde ascunde celelalte prajituri.

***

Mai tarziu am iesit din casa dupa ce s-a intunecat si, ca de obicei, am inspirat aerul californian.

Am mers prin parc, care era cam gol.Nu prea erau oameni sau copii care sa se joace. Si totusi, mai frumos e seara...

Am vorbit si barfit tot drumul. Radeam amandoua ca nebunele pana cand un fosnet ne intrerupse.

Ma ridic de pe banca si observ cum un tufis se agita. Nu m-am dus langa el, ci am asteptat. 

-Esti bine,Sarah? am auzit-o pe Grace intrebandu-ma ingrijorator.

M-am intors spre ea.

-Stai.... ti-e frica de ce e dupa tufis?! am intrebat eu ranjind. Ha! si eu care credeam ca eu sunt cea fricoasa! zic eu incepand sa rad.

Grace se uita serios la mine.

-Nu mi-e teama de ce se afla dupa tufis, ci mi-e teama ca e posibil sa ai halucinatii, zise ea vorbin serios.

Zambetul mi se sterse.

-Stai, ce?! am intrebat eu nedumerita. Tu.. nu ai vazut ca se misca ceva acolo?

Grace a oftat.

-Probabil e vantul, Sara... Hai inapoi acasa, mi-e frig doar in tricou.

Si atunci iar tufisul se misca.

Puteam zari o umbra intinzandu-se din ce in ce mai mult spre noi.

Nu.Asta nu era in niciun caz vantul.

Si se misca asa de repede spre noi....