Let's burn the world together

Capitolul 5

Am deschis gura de uimire si m-am uitat spre Grace care era impietrita.Nu..Nu asta trebuia sa fie surpriza... 

-Cine esti? am auzit-o pe Grace intreband tremurand.

Sebastian si-a aruncat o privire spre ea si a pufnit.A inceput sa coboare scarile indreptandu-se spre ea.

Din instinct m-am pus in fata ei, blocandu-i accesul lui Sebastian spre Grace.

M-a privit amuzat, dar nu a spus nimic, s-a uitat la gatul meu apoi la cutit. Nu am putut sa ma prind care ii era intentia.Imediat am simtit cum ceva ascutit ma strapunge in stomac. Am cazut pe podeaua rece in timp ce durerea ma imbratisa.

Am auzit-o pe Grace ghemuindu-se langa mine si incercand sa ma trezeasca, insa simteam doar cum ma scufundam intr-un somn adanc.

***

Aud niste voci care se certau.Una am recunoscut-o.Grace!

Mi-am deschis brusc ochii si am cautat-o pe Grace cu privirea prin camera.

-Slava Domnului ca te-ai trezit!Jur ca il omoram daca nu te trezeai! imi zice Grace venind spre mine si imbratisandu-ma.

Stai... CE? Despre care el vorbea ea?

-Nu prea cred ca esti in stare sa ma omori, zice o voce apropiindu-se de noi.

Era un baiat...Sebastian!

Am tresarit cand mi-am amintit ce mi-a facut si am inceput sa tremur

-Tu... tu m-ai injunghiat..., am zis punandu-mi instinctiv mana spre rana provocata in zona stomacului.Nu era nicio pata de sange si purtam un alt tricou.

M-am incruntat si am privit-o pe Grace speriata.

-Eu te-am schimbat, Sara,ma calmeaza Grace punandu-mi o mana pe umar.

Mi-am ridicat capul spre ea, buimacita.

-Ti-a facut ceva, Grace? Te-a lovit?! am intrebat-o eu zgaltaind-o.

-Sara! Sunt in regula! Nu mi-a facut nimic rau! 

I-am dat drumul si am cazut intr-o multime de ganduri.Am inceput sa gandesc clar.Imi aduc bine aminte ca Sebastian m-a injunghiat atunci cand m-am pus inaintea lui Grace.Dupa calculele mele, mai aveam cateva ore de viata si dupa aceea...

-Cat e ceasul? am intrebat-o pe Grace.

Ea si-a scos telefonul din buzunarul blugilor.

-E ora 21:30.

Am sarit mirata din pat.Eram adormita de 2 ore?! Si inca eram bine?!

Am incetat sa ma plimb in camera si m-am uitat la cei doi care erau mormant.

-Ce imi ascundeti? am zis eu printre dinti.

S-au uitat uimiti unul la ultul si si-au facut semne.

Grace a scos un oftat adanc. Am observat ca a gasit lantisorul pe care trebuia sa il dau de ziua ei cu tot cu felicitarea.Pacat, voiam sa il dau eu.

Sebastian si-a dres vocea si s-a rezemat de perete.

-Inainte sa iti bag cutitul in tine, stiam ca nu vei muri.

M-am incruntat.

-Stai, ce? am spus dar m-a oprit Grace facandu-mi semn sa tac si sa ascult.

-Pandantivul tau iti ofera puteri.Puteri de care oamenii obisnuiti nu sunt capabili sa le detina.

OK... Am incercat sa ma abtin sa comentez la asemenea aberatii.

-Chiar crezi ca  ma poti prosti si pe mine pentru ca ti-a mers cu Grace?! am bufnit eu.

Am vazut cum maxilarul sau se incordeaza,semn ca e nervos. A inceput sa zambeasca ingrozitor si s-a apropiat de mine.

-Ce zici daca mai incercam faza cu cutitul ca sa fim sigur daca te vom duce direct la morga?m-a intrebat el cu un ranjet pe fata.

M-am dat cu cativa pasi in spate.Eram foarte confuza. Ce cauta un criminal... un psihopat in casa mea? In casa mea si a lui Grace?

-Iesi afara! ii zic eu raspicat.

Amandoi se uita uimiti la mine, mai putin Sebastian care avea pe fata o privire inspaimantatoare.

-Sara, nu intelegi! Numai el ne poate ajuta! zice Grace.

Ma uit la ea surprinsa, dar imi sterg uimirea de pe fata.

-Nu mai repet o data! i-am spus lui Sebastian cu voce tare si hotarata.

Se pare ca dupa cateva minute de liniste a inceput sa imi dea ascultare.Si-a luat geaca neagra de pe pat, care acum mi-am dat seama, am fost invelita cu ea in tot timpul in care eu dormeam si a iesit pe usa.

L-am auzit cum a coborat scarile in pasi grabiti si tranteste usa de la intrare cu putere.

Am oftat si m-am pus langa Grace care parea distrusa.

Am luat-o in brate si am oftat.

-Grace, cand voi avea incredere in el,il voi lasa sa ne ajute, i-am spus incercand sa-i elimin energia negativa din corp,

M-a strans tare in imbratisarea noastra.

-Promiti? m-a intrebat.

Nu puteam sa cred ca ea avea incredere in tipul ala, care mai si spunea tot felul de prostii despre puteri supranaturale.Noroc ca eram mai rationala ca ea..Noroc ca eu eram cea care gandea de doua ori inainte de a actiona.

Am oftat.

-Promit, i-am zis soptind.