Let's burn the world together

Capitolul 6

M-am trezit cu o mare durere de cap si nici nu aveam chef sa ma ridic din pat.Am oprit alarma de la telefon si m-am sculat lenesa din pat.

M-am dus la baie unde mi-am facut rutina de dimineata si dupa 20 de minute eram gata.Am coborat scarile si m-am indreptat spre bucatarie.Acolo am gasit-o pe Grace citind ...o carte?

M-am mirat pentru ca ea nu era cu cartile...pana acum.

-Buna dimineata,raza de soare! i-am spus eu asezandu-ma pe un scaun,langa ea.

-Buna,imi zice ea cu ochii tot in carte.

-Uhm, ce citesti? o intreb eu curioasa.

-O carte, imi zice oftand.

OK.... nu cred ca am prins-o intr-o dispozitie prea buna.

-Grace, stii ca desi incepe vacanta tot trebuie sa mergem la liceu, ii zic eu luandu-mi ghiozdanul din cuier.

De-abia dupa ce spun asta isi ia ochii din carte si se uita la mine cu privirea ei "serios?!".

-Ce?!?! spun eu ridicand din umeri.Uite Grace, daca nu vrei sa vii, nu te oblig, dar eu ma cam grabesc, am spus indreptandu-ma spre usa de la iesire.

-Am scutire,Sara, iar doctorul mi-a recomandat sa stau 2-3 zile acasa pentru sanatatea mea.

Am oftat din cauza prostiei mele.

-Scuze Grace, m-a luat gura pe dinainte.

Aceasta doar mi-a zambit si s-a intors din nou spre cartea sa.

Am iesit din casa si m-am indreptat spre liceu.

***

Aveam o parere buna despre liceu si colegi, dar ceva lipsea oarecum...

Eram pe holurile liceului mergand spre laboratorul de chimie.Stiam tot liceul destul de bine,desi eram intr-a zecea.

Pentru o fata de 16 ani invatam destul de bine, avand in vedere ca materiile sunt destul de grele.

-Buna Sara! Ce faci? ma intreaba o voce.

Ma intorc si vad o pereche de ochi negrii.Paul!

-Oh! Buna Paul! Bine, tu?

Aflasem de curand ca e si el la acelasi liceu, dar ciudat caci nu l-am mai vazut prin preajma..

-Ce ora ai? ma intreaba el.

-Chimia, ii zic aratandu-i cartea din mana.

A chicotit si dupa cateva secunde s-a uitat fix in ochii mei.

-Azi vii cu mine, dupa ore! imi zice cu o voce inspaimantator de rece.

Continua sa ma priveasca in ochi.

Sincer, nu stiu ce mutra aveam, dar tot ce mi-a iesit din gura a fost:

-Uhm... esti ok?!

Mda.. ce intrebare idioata!Normal ca era ceva ciudat la el.Sau la mine?!

A clipit uimit de vreo 2-3 ori si si-a dus degetele la ochi.

-Mm... scuza-ma, trebuie sa plec.

Nu am mai apucat sa ii spun ceva, oricum nu mai aveam ce sa-i spun.

Am inchis dulapul si langa el statea rezemat Sebastian privindu-ma cu subinteles.

Am tresarit si am incuiat dulapul.

Nu i-am spus nimic si m-am dus catre clasa mea.Acesta a venit in fata mea si m-a oprit.

-Stai, trebuie sa vorbesc cu tine,Sara.

-Am ore Sebastian si voi intarzia! ii spun si incerc sa-l ocolesc, dar ma prinde de incheietura mainii si ma trage inapoi.

Eram aproape unul de altul.Ii puteam simti respiratia rapida pe gatul meu.

-Sebastian, da-mi drumul la mana! Ma doare! ii zic eu incet.

Acesta imi da ascultare.

Ma intorc catre el si il vad incruntat. Se mai uita o data la mine si pleaca furios.

Inchid ochii si respir profund.

Azi se pare ca nimeni nu e bine dispus.

***

Am iesit de la ore destul de obosita.Ma durea capul si nu stiam ce sa fac..

M-am dus in parc unde m-am asezat pe o bancuta si am inceput sa scot un caiet de schite si am inceput sa mazgalesc ceva pe-acolo.

Vad o umbra ce se apropie de mine si ridic capul.Il vad pe Paul zambindu-mi inocent.Inghit in sec si ma intorc la desenat.

Se asaza langa mine si simt cum sta si ma studiaza.

-Te-ai gandit sa dai la un liceu de arte? intrerupe el linistea.

Imi intorc capul spre el si vad cum se comporta ca si cum nimic ciudat nu s-ar fi intamplat.

-Nu cred ca sunt destul de priceputa.In plus, desenez doar din lipsa de ocupatie,ii zic la urma zambindu-i simpatic.

Imi da un zambet si se apropie de mine.Imi atinge umarul gol si ajunge la lantisor.

M-am uitat la el si am vazut cum statea cu lantisorul meu in mana si se gandea la ceva anume.

M-am incruntat de nedumerire si am spus hotarat:

-Ia-ti mana, te rog.

La spusele mele si-a retras rapid mana si dupa cateva secunde se uita la propria lui mana de parca nu ii venea sa creada ca el a facut asta.

S-a uitat dupa aceea la mine uimit.

-Ai puterea cuvintelor! Si cu asta a plecat de acolo grabit.