Singură, plină de regrete pentru ce tocmai am făcut. Cum am putut să îi spun asemenea prostie lui Matias.
Da , greșisem și încă grav. Nu intenționase nici măcar o secundă să fac un copil cu el, se întâmplase pur și simplu dar de la ce s –a întâmplat până la ce mi-a reproșat el este cale lungă.
Cum putea să mă acuze că mi-aș dori vreodată banii lui sau că aș face vreodată un copil doar pentru a ține un bărbat lângă mine?
Atât de puțin mă cunoștea dar nu se sfiise în a-mi arunca toate porcăriile astea în față.
Și pentru lucrurile astea i-am zis o minciună cât casă de mare.
Copilul era al lui, dar cum mai puteam eu să dau înapoi după ce îi spusesem că e al lui Mason.
La ce idei avea putea să zică că nu știu cu cine mă culc.
Ah.. sufletul îmi ardea. Îmi doream atât de tare să plâng dar acum trebuia să mă gândesc și la ființa mică dinăuntrul meu.
Copilul meu. Urma să fiu mama. Eu...
O mama singură dacă stau să mă gândesc bine.
Uite unde m-a dus pasiunea , atracția și prostia . Bravo,Luna. O dai din lac în puț.
Pun mâna pe telefon să îl sun pe Mason. Trebuia să afle de la mine înainte că Matias să se ducă că un uragan peste el .
Sun iar el răspunde repede.
- Hei,îi zic cu o voce pe care ,până și eu abia o recunoșteam.
- Hei Luna, ce s-a întâmplat?
- Sunt la spital . Crezi că poți veni să mă iei ?
- LA SPITAL? CE DUMNEZEU AI PĂȚIt ? EȘTI BINE?
- Nu mai țipa, sunt bine. Poți veni ?
- Da ,spune-mi la ce spital . Vin acum.
- La spitalul Central.
- Ok. În 20 de minute ajung. Doamne Luna. Jur că într o zi o să mă omori.
- Vorbim când vii.
I-am închis. Nu aveam dispoziție de glume. Trebuia să îmi găsesc cuvintele să îi spun că tocmai îi spusesem vărului lui că o să am un copil cu el.
Numai gândindu-mă la asta mă lua amețeala.
Minutele au zburat cu mine încercând să port o conversație mentală cu Mason. Exersasem dar aveam senzația că o să uit tot când o să îl văd.
Gândurile îmi fug când ușa se dă de perete și Mason întră ca un turbat.
- Ești ok? Ce s-a întâmplat?
- Calmează-te . sunt bine. Hai să mergem. Doctoriță tocmai mi-a dat biletul de externare. Îți povestesc totul acasă, bine?
- Jur că dacă nu începi să vorbești de cum intri pe ușa apartamentului nu te mai ajut niciodată. M –ai speriat de moarte.
- Știu, acum hai. Nu mai suport mirosul de spital.
Am parcurs drumul spre casă în liniște. Încă îmi făceam un plan de cum să abordez toată situația asta.
Am intrat în apartament și Mason aștepta deja nerăbdător cu mâinile în șold.
- Bine,bine, îți povestesc imediat.
- Aștept.
M-am hotărât să îi spun totul exact așa cum s-a întâmplat, Mason merita adevărul iar eu nu mai voiam minciuni în viața mea.
- Am leșinat când îmi strângeam lucrurile de la birou, iar Matias m-a dus la spital. Acolo mi s-a recoltat sânge iar la analize a ieșit că ...
- Să nu îmi spui că ai cancer că mor aici...
- Nu, ai răbdare și ascultă. Mi s-a spus că sunt însărcinată.
Mă uit la el și încerc să îi citesc o emoție ,ceva pe față. Era pur și simplu blocat și nu mișca.
- Mason...
- E al lui Matias, nu?
- Da. Dar asta nu e tot.
- Mai e...?
- Da. Când mi-a zis că sunt însărcinată el era acolo. Mi-a făcut o scenă groaznică despre faptul că el nu își mai dorește copii și că eu am făcut-o intenționat. Mi-a reproșat că îi urmăream banii iar eu m-am enervat și i-am zis că este al tău.
- Afurisitul, cât tupeu să ai să îi zici unei femei că îți urmărește banii? Ia stai.. ce ai zis?
- Eu ...
- I-ai zis că eu sunt tatăl copilului?
Nu îmi puteam da seama dacă era doar mirat sau nervos.
- Mason, uite , îmi pare rău,dar nu știam ce să îi mai zic.
- Luna...
- Știu , știu că e aiurea și că te-am târât în tot rahatul asta și că tu nu meriți asta dar a fost singurul lucru care mi-a venit în cap. Nu îmi datorezi nimic, eu o să îmi cresc copilul singură. Asta a fost doar că să scap de Matias. Îmi cer scuze și dacă nu mai vrei să ai nimic de-aface cu mine te înțeleg.
