Ce dracu se întâmplă aici ?
Luna apare după două luni în care a fost total dispărută , iar Catherine se apucă să zică că e însărcinată.
Nu știu care dintre cele două m-a afectează mai tare. E total dat peste cap și în punctul asta nu mai știam cum să reacționez.
- Catherine ,zic încet, de ce nu ai zis nimic ?
- Am vrut să fie surpriză baby. O să fii tătic . Nu e minunat ?
Fir-ar ea să fie de treaba. Ce Dumnezeu găsea ea minunat în asta .? nu era că și cum eu îmi doream un copil cu ea și mai ales acum în condițiile în care eu îmi pierdusem deja doi îngerași. Era nebună dacă se gândea că așa mă va face fericit în vreun fel,.
Nu i am mai spus nimic și am așteptat să plecăm de acolo cât mai repede.
Din tot ce îmi doreeam să discut cu Luna se pare că nu aveam șanse.
După schimbul acid de replici cu ea, mi se părea ireal. era diferită. Sau poate puternică cum zicea ea.
Și totuși ceva nu era în regulă cu toate astea. Păreau cusute cu ață albă iar eu nu îmi puteam da seama acum despre adevăr.
Ajuns acasă ,de cum am intrat pe ușa, am luat-o la rost pe Catherine.
- Ce dracu e în mintea ta :? O apuc de mâna și o răsucesc cu față spre mine.
- Baby, da-mi drumul , mă doare.
- Îți dau drumul după ce im i dai o explicație bună pentru ce tocmai ai zis.
- Ce? Ce explicație vrei? Că sunt însărcinată:: ? sau mă întrebi cum s-a întâmplat asta , pentru că vreau să îți reamintesc noaptea de dragoste nebună pe care am împărțit-o.
- Argh.. fi serioasă. E imposibil să rămâi în sărcinată într-o singură seară.
- De ce imposibil : ? îmi aduc aminte că așa ai lăsat-o însărcinată pe Luna. Sau mă înșel cumva?
- De ea nici să nu pomeneșți , nu ai nici un drept.
- Ba am tot dreptul din lume. E sora mea, fie că îți place sau nu.
iar copilul așa , își atinge burtă, e al tău.
- Pentru numele lui Dumnezeu, ce am greșit în viață asta ?
- Dacă tu consideri copilul asta o greșeală ...
- Bineintele că e o greșeală. Nu asta trebuia să se întâmple. Nu cu ține și mai ales nu acum.
- Baby...
- Nici un baby. E nu sunt baby cu ține , nu am fost niciodată. Relaqtia noastră a fost bazată pe afaceri ,nu iubire și eu refuz să aduc un copil în lumea asta, un copil cu ține .
- Păcât că nu este decizia ta.
- Poftim?
- Decizia este a mea și doar a mea. Iar eu vreau copilul asta indiferent de ce zici, ai înțeles?
- Dar... pentru prima dată mă lăsase fără cuvinte.
Oare maternitatea o schimbă ? de când iubea ea ceva mai mult decât pe ea însăși ?
am lăsat discuția în aer și m-am repezit la dus. Aveam nevoie de un moment de singurătate în care să rumeg toată informați asta.
Urmă să am un copil dar dat fiind trecutul meu și ghinionul în a reuși să mă bucur de puii mei , asta era un coșmar.
