Am plâns până nu am mai avut lacrimi. Au secat la fel cu inima mea a secat de dragoste. Cum mi-am permis luxul de a mă îndrăgosti de bărbatul nepotrivit din nou? De ce aveam ghinionul asta ? ce făcusem greșit în viață ?
Era timpul să îmi ridic capul după pernă și să îmi văd de drumul meu. Nu era nimic în urmă mea care să mă facă să mă răzgândesc.
El încercase dar nu mă convinsese. Venise cu aceleași scuze că de obicei și se aștepta să îl iert. Nu am făcut asta și îi mulțumesc lui Dumnzeu că mă întărise într-atât încât să rezist până plecase.
Ascultăm la nesfârșit melodia lui Conrad Maynard – you broke me first.
Atât de precise erau versurile că mi se furnică pielea.
Nu simțeam nimic decât suferință și lucrul asta mă dădea peste cap.
Îmi aduceam aminte de biata mea mama. Și ea suferise dar se inecase în droguri și alte lucruri în loc să facă față cu capul sus situației. Eu nu voiam să ajung că ea.
Urmă să fiu și eu mama iar copilul meu voiam să aibe parte numai de fericire și să nu cunoască durerea. Era de ajuns că mama o cunoscuse și eu făcusem cunoșțînță cu ea.
În zilele următoare mă pregătesc de plecare numai Sâmbătă am avut un gol în stomac de când m-am trezitt.
Era ziua în care el se căsătorea. Era ziua în care urmă să îl pierd pentru totdeauna.
Primisem și eu o invitație pentru că lucrasem la firma și toți angajațîi erau invitați dar mă hotărâsem să nu mă duc. În fond și la urmă urmei ce era să caut la nuntă lor.
Acolo nu era decât tristețe și dezamăgire pentru mine.
Telefonul îmi sună . Era Mason.
- Hei.
- Hei Luna. Ce faci :?
- Bine , îmi pregătesc bagajele. Tu ce faci , presupun că te pregătești de nuntă?
- Da, e vărul meu. Indiferent de ce face nu pot să nu îi fiu alături .
- Înțeleg și respect asta.
- Vrei să vii cu mine?
Întrebarea lui m-a luat prin surprindere și am rămas fără să scot nici un cuvânt.
- Știu, știu că poate e ultimul loc în care să vrei să mergi dar nimeni nu îmi poate distrage atenția de la toată tărășenia asta decât tu și că un prieten groaznic ce sunt apelez la favorurile pe care mi le datorezi.
- Mason, eu .. știi, nu cred că te pot refuză având în vedere câte ai făcut pentru mine.
Era adevărat. El îmi fusese alături necondiționat iar eu nu îi puteam refuză asta , indiferent de situație.
- Deci ești de acord?:
- Da, voi fi gata într-o ora.
- Nu pot să cred,mulțumesc din suflet. Vin spre ține chiar acum.
- Stai , stai.. cu ce ești îmbrăcât ? vreau să ne asortam cât de cât..
- Cu un costum clasic negru. Orice ai pune pe ține o să arăți divin.
- Bine. Am fugit să mă pregătesc.
I am închis și am dat iama în dressing. Știam că aveam o rochie neagră din tafta mulată pe corp și lungă cu o centură din pietricele aurii în talie. O purtasem la nuntă unei colege de serviciu acum ceva ani.
