M-am hotărât să fiu de acord cu propunerea lui Matias de a pune un sfârșit tuturor aventurilor astea nebune ale noastre.
Până la urmă nu aveam nimic de pierdut, mă aveam pe mine și asta era cel mai important.
- I am dat mesaj și a zis că va puteți vedea mâine seară la ora 20 la ține. E ok?
- Zii că da. E ok. Și să nu vină cu vreo idee prostească că nu răspund de faptele mele.
- Nu pot să îi zic asta Luna. Sarcina asta te afectează de pe acum.
- Mason, mă enervezi și îmi descarc nervii pe ține.
- Nu , nu ai cum pentru că eu ți-am adus înghețată.
Radem amândoi .
- Ai și tu dreptatea ta.
Am rămas și ne-am uitat la un film amândoi, după Mason mi-a gătit paște cu ton și mi-a făcut un masaj la picioare.
Mă uităm la el și nu îmi venea să cred cât de sensibil și bun era omul asta cu mine. Oare ce am făcut să îl merit?.
Merită totul . merită pe cineva care să îl iubească cu atâta intensitate pe cât o făcea el. Pentru mine ,el era unic. Era prietenul meu și îl iubeam .
- Mason, poți să îți zic ceva?
- Sigur,dulceață,ce s-a întâmplat.
- Dulceață?
- Păi la câtă înghețată ai mâncat ,daaca ar fi să te mușc acum sigur ai fi dulce.
- Of,... voiam să îți mulțumesc pentru tot ce faci pentru mine.
Dacă aș putea să nu mai fiu îndrăgostită de tembelul asta și să îți dau ție inima mea ,aș face-o fără ezitare.
- Luna...
- Nu Mason. Nu sunt de vină hormonii,am vrut să știi asta și vreau să mai știi că te iubesc și că îți voi fi și eu alături cum îmi eșți tu .
- Eu mă mulțumesc că eșți bine, restul e cancan.
- Cât de perfect poți să fi?
- 100%?
- Și modest?
- 100%:? Se hlizea la mine cu subînțeles.
Ne pufnește râsul pe amândoi .
Mason a plecat pe la 23 de la mine. Eu eram jumătate adormită și m-am băgat în pat și am adormit atât de repede că nici nu pot să îmi dau seama de când nu am mai pățit așa.
M-am trezit puțin amețită. Aveam o senzație de greață de care nu reușeam să scap nici cu apă , nici cu cafeaua . De fumat nu mai era cazul de când aflasem de sarcina.
Azi era ziua în care urmă să îl văd iar pe el .
Ziua asta urmă să fie dată rău peste cap.
Trebuia să îmi fac oarecum un plan de discuție dar cum aș fi reușit asta când nu îi știam cu adevărat intențiile.
Până la urmă ce voia de la mine?
Fusese destul de clar că nu mai voia să aibe nimic de-aface cu mine iar acum venise cu asta, adică... credeam că are ceva în capul ăla dar omul asta se încăpățânează să îmi dea peste cap fiecare zi din viață asta nenorocită.
Oare cu ce greșisem într o altă viață de trebuia să am parte de astea?
Ziua mi- a petrecut-o făcându-mi 1000 de scenarii în cap și când credeam că ăla este ,boom, îmi venea altă idee care se bătea cap în cap cu ce anterioară. Eram vraiște și parcă obosită psihic și nici măcar nu îl văzusem.
