Pe drum spre bunici mă gândeam la tot ce lăsasem în spate. Erau și lucruri bune dar predominau cele rele.
Iar unde nu mai eșți fericit mai bine pleci. Te doare, te rupe în bucăți dar mai târziu vei realiza că asta a fost momentul în care ti-ai dat ție șansă unui noi început.
Ember Island cu versiunea ei a melodiei Rihannei – Umbrella se auzea pe fundal.
Se zice că atunci când eșți fericit asculți muzică iar când ești supărat înțelegi cu adevărat versurile.
Am parcurs restul drumului destul de repede, drumul era liber .
Am ajuns la bunici , le cumpărasem o grămadă de lucruri din oraș. Bunica îmi dăduse chiar și o lista printr-un mesaj cu tot ce mai avea ea nevoie.
Am parcat pe alee și am inspirit aerul curat. Atât de dor îmi fusese de ei și de locul asta că abia acum am realizat.
Bunicul a ieși în întâmpinarea mea .
- Luna și stelele mele, puiule
- Bunicule am fugit și l-am strâns în brațe de parcă nu mai aveam de gând să îi dau drumul niciodată.
- Puiul meu, ce faci , eșți bine?
- Da bunicule, sunt bine. Bunica unde e?
- E înăuntru , te așteaptă cu plăcintă de mere. Hai, hai să întrăm .
- Imediat . să iau restul sacoșelor. Ia-o înainte. Vin și eu imediat.
Bunicul deja îmi luase din mâine primele sacoșe. Mai rămăseseră câteva , dar înainte să întru le-am trimis mesaj Mirei și lui Mason că ajunsesem bine și că o să îmi închid telefonul pentru o perioada de timp.
Nu am avut răbdare să văd dacă îmi și răspund, l-am închis și am intrat în casă după bunicul.
- Luna, Luna mea, bunica sare pe mine de mai aveam puțin și cădeam amandoua.
- Carol, las-o să respire că s-a făcut mov la față spune bunicul amuzat.
Bunica mi-a dat drumul dar încă mă privea atent.
- Ești schimbată.
- Ți se pare. Acum , am auzit că ai o plăcintă pe aici. Vom discuta și va voi povești totul dar lasă-mă să respire puțin.
- Sigur ,sigur. Bunica mi-a așezat în față un platou cu plăcintă care apropos mirosea demențial.
Am mâncat pe nerăsuflate vreo 3 bucăți iar acum îmi era rău.
Aveam o senzație ciudată de greață și știam că urmă să vomit .
M am repezit pe ușa și nu știu cum am reușit de am ajuns și la baie.
Futu-i. asta presupun că nu era de la plăcintă și cam aveam de dat câteva explicațîi celor două personae care ciocaneau neîncetat în ușa băîi.
Fir-ar să fie de treaba.
- LUNA, deschide ușa asta sau jur că te trimit înapoi în oraas ,o auzeam pe bunica.
m-am așezat pe toaletă să îmi revin puțin. M –am spălat pe ochi și parcă eram mai ok. Nu 100% dar puteam purta o conversație fără să leșîn.
- Imediat, nu mai țipă bunico.
- Tip cât vrreau, acum deschide .
Am ieșit din baie și cum era de așteptat cei doi mă așteptau cu nist explicațîi pe care jur că aveam să le dau.
