Acum că știam adevărul parcă era mai greu să suportat. Banuism că nu fusese un accident ,la fel cum nu fusese nici cel al Lunei, dar să aud confirmarea din gură tatălui meu a fost greu, de nesuportat și am clacat. I-am zis că nu vreau să îl mai văd niciodată. Știu că nu fusese el direct vinovatul, dar îl invinuiam și pe el pentru că ne tarase în tot circul asta. Iar noi ăștia din urmă trăgeam ponoasele. Doar pentru că el a vurt bani și avere.
La ce naiba îi foloseau când familia lui era futută?
Când nu avea liniște și când nepotul lui era sub pământ din vină lui?
Nu știam nimic care m-ar putea ajută , sau poate era un lucru sau cinvea, dar ea o făcuse calr că nu vrea să mai audă de mine.
Mă omorau gândurile astea și aveam nevoie de ea , aveam nevoie de ea lângă mine , să îi simt parfumul ei , pielea ei fină.
Puteam fi fericiți.
Cum naiba am ajuns aici ?
Gândul îmi zboară la ziua în care ne-am cunoscut. Cafeaua aia fusese fierbinte.
Zâmbesc. Eram la firma. Nu fusesem de câteva zile și parcă să fiu aici mă liniștea un pic.
Gândul îmi zboară la ziua când ea a venit sus la birou și s-a întâlnit cu Aly.
Aveam senzația că atunci lucrurile erau mai simple. Îmi plăcea flirtul cu ea și nevinovăția ei, franchețea ei. Îmi plăcea totul la ea de când o văzusem.
Luna mea.
Un oftat mi-a scăpat.
Telefonul a sunat. Era Mason. Nu mai vorbisem cu el din seară cu cină.
- Hei străine, ce faci , ești la firma?
- Hei vere. Da . sunt în birou.
- Ai treaba acolo sau ne putem vedea la cafenea?
- Ne vedem la cafenea în 15 min, bine?
- Gata. Eu te aștept pentru că sunt deja aici, îl aud râzând.
Mă amuză și pe mine gândul că eu chiar l-am invidiat pentru că era mult mai prezent că mine în viață Lunei și pentru că el nu era constrâns să se căsătorească cu cine nu voia.
De când cu accidentul Lunei devenisem cei mai buni prieteni.
Împreună cu Dave pusesem cap la cap toate planurile lui Lorenzo. Știam că urmă să dea o lovitură mare dar nu știam exact când și cine mai era implicat.
Îmi iau sacoul după scaun și mă îndrept spre cafenea.
Parcurg drumul în liniște. Răspund la saluturi și îmi văd de treaba mea. Ajuns la cafenea dau de Mason cu un frappe uriaș în față lui și inc aun ul vis-a-vis . probabil pentru mine
- Vere, hai , ia loc.
- Salut. Întind mâna spre el și îmi răspunde la salut.
- Avem de vorbit.
- Serios ? credeam că m-ai chemat doar să ne bucurăm de frappeul asta.
- Haha, ai simțul umorului activat. Înseamnă că nu ești bine deloc.
- Nu, nu sunt. Acum hai să strecem la treaba.
- Bine. Eu și Dave ne-am ocupat săptămânile astea de treaba aia. Am plasat cea microfoane la Catherine și Miranda , la fel și în mașină lor pe care o folosește și Lorenzo.
