Poate într o viață anterioară fusesem blestemat să pot Crucea asta grea și să simt că orice aș face niciodată nu –mi voi putea salva familia. Că nu merităm să am familie.
Îmi mai pun un pahar de bourbon. Eram acasă. Băusem mai mult decât de obicei dar altfel nu cred că aș mai face față situației.
Pierdusem iar jocul .
Viață îmi mai dăduse un șut .
Dau pe gât paharul și iau sticlă.
Lacrimile curgeau.
Eram distrus fizic și psihic.
Copilul meu .
Iau sticlă și o trântesc de pereți.
- De ce Doamne, De ce? Cu ce am greșit ? cu CE? Urlăm singur.
Cad în genunghi istovit de povara a tot ce se întâmplase.
Blestemat cred că e cuvântul potrivit.
Blestemat să nu cunosc fericirea, blestemat să omor tot ce iubesc, blestemat să ...
Mason îmi fusese alături la spital. Mă dusesem convins că eu trebuie să fiu cel care îl compătimește și ajută pe el și ajunsdesem să aflu că bebelușul era al meu. Al meu și al Lunei. Parte din noi, bucățică din dragostea ce i-o purtăm.
Acum nu mai era.
Nu puteam și nici nu voiam să dau ochii cu ea acum.
Ce să îi zic :? Dacă m-aș fi dus probabil aș fi ajuns să îi reproșez că mi-a ascuns toate astea și nu era momentul.
O iubeam , o iubeam enorm.
Ea fusese cea care mi-a aaratat picătură de lumina din noaptea asta continuă din viață mea și reușisem să îi distrug și ei universul.
Poate era mai bine să mor.
Așa aș fi rezolvat toate problemele și poate copiii mei ar fi trăit.
- Matias, eșți aici .? o aud pe Catherine întrând pe ușa apartamentului.
S-a dus dracu liniștea mea.
Era îmbrăcâtă într o rochie galbenă. Mă enerva până și modul în care se îmbracă.
Refuz să îi răspund , poate pleacă. Deși eram căsătoriți nu simțeam nimic pentru ea. Nu puteam. Felul ei enervant de a fi mă făcea să stau mai mult pe la firma și mai puțin pe acasă.
Era o femeie egoistă ,fără pic de sentiment ce nu îți trezea nici măcar un simt. Poate doar repulsie.
- Aici erai.
- Da.
- Da ce ?
Îi arunc o privire încărcată de flăcări menite să îi ardă tupeul ăla jegos pe care îl avea.
- Ce vrei ?
- Arăți că dracu.
- Arăt că ține?greu de crezut . Nu îmi puteam stăpâni ieșirile. Mă calcă pe bătături rău de tot.
- Sictir, nesimțitule. Am vorbit cu papa și m-a întrebat pe când un nepoțel ,rânjea la mine de parcă aveam de gând să fac un copil cu ea în viață asta .
Cuvintele astea mă ardeau pe interior. Tot căcatul asta în care fusesem tarat era numai din vină tatălui meu. A trebuie să o iau pe asta de soție și colac peste pupăză, când fusesem supărat de trădarea Lunei și a lui Mason ,mă și culcasem cu ea.
