Alegerile sunt cele care ne ghidează viață.
Fie că alegem să o luăm la stânga sau la dreapta pe o stradă, fie că alegem să mergem cu mașină sau pe jos la muncă , fie că alegem să lăsăm iubirea să plece sau să luptăm pentru ea, ele sunt cele ce ne definesc că persoane și în jurul cărora ne trăim existența.
Am ales să o las să plece azi.
Nu am spus adio.
Poate cândva ne vom întâlni și totul va fi cum ne dorim.
Eu o doream pe ea, o doream alături de mine. Cu ea aș fi înfruntat orice și pe oricine., dar cum un fiu bun trebuie să plătească pentru greșelile părinților, eu trebuie să plătesc pentru cele ale tatălui meu și indiferent de cât de mult o iubeam pe Luna nu îmi puteam părăși familia.
Am petrecut ultimele două săptămâni încercând să îmi dau seama dacă viață asta a mea e chiar atât de dată peste cap și dacă Dumnezeu și –a întors față de la mine.
Păcâte aveam , cu carul.
Ce om e ăla fără păcât? Dar nu știu dacă erau atâta de grave încât să nu pot să mă bucur de cel mai de preț dar al viețîi, un copil.
Nathaniel , fiul meu murise odată cu soția mea. Era micuț și fără vină. Ce vină poartă copii pentru păcatele părinților :? Niciuna. Dar pe Dumnzeu nu l-a interesat asta. Mi-a răpit bucuria de a fi părinte și mi-a dat crucea asta de purtat toată viață.
Băiatul meu, sufletul meu. Cu el se murise și sufletul meu.
Pe soția mea O iubisem și credeam că nu voi mai cunoaște iar dragostea. Dar mă înșelasem.
Un înger fusese trimis să mă scoată din întuneric. Un înger care m-a învățat că, oricât ai nega tu , dacă dragostea își face loc în inima ta, eșți salvat.
Urmă să avem un copil , dar Tu Doamne Mi-ai furat iar parte din mine.
Azi , am renunțat și la fărâmă de lumina din viață mea.
Nu aveam să o mai caut sau să mă mai interpun în viață ei.
I-o distrusesem destul.
De azi nu îmi mai era frică de nimic. Nu mai aveam nimic de pierdut și până la urmă ce rău îmi mai putea face viață pe care să nu mi-l fi făcut deja de câteva ori?
Am ajuns acasă. Am pus mâna pe bourbon.
Nu beam de obicei dar în ultima periodata cam abuzasem de asta. Nu îmi pasă.
Știam că la sfârșitul zilei o să adorm amorțit de aburii alcoolului și abia așa voi putea închide ochii.
Odihnă era pentru mine lux.
Nu mai aveam pace.
După o peridata în care am golit 3 sticle de bourbon aud ușa de la intrare.
Soția mea,numai când mă gândeam la cuvântul asta atașat de figura lui Catherine mă enerva, intrase tansosa .
- Hei baby. Ce faci ?
Multe păcâte mai am Doamne de răscumpărat în față ta ...
Nu îi răspund. Nu îmi place prezența ei și asta chiar nu e un moment în care să pot să fiu diplomat și să o suport.
- Mda, că de obicei vorbesc singură. Ce ai față aia de înmormântare:? Să nu îmi zici că ai fost alături de vărul ăla al tău , că leșîn de ras.. parcă îl urai.
