Iubirea și teamă
S-a făcut dimineață cu repeziciune și m-am trezit mai obosită decât m-am culcat. Asta dacă e posibil așa ceva. M-am schimbat cu hainele pregătite de seară. Mă îmbrăcăm sport pentru că era mult de stat în picioare și nu aveau sens tocurile.
m-am aranjat puțin și am ieșit.
Lorenzo mă aștepta afară ,lângă mașină.
- Bună dimineață îi zic și îl saarut pe obraz.
- Bună dimineață mi hija. Eșți gata ?
- Da ,papa.
Am pornit spre port. Deși era încă dimineață drumul era aglomerat. Aveam să așteptăm transportul acolo.
Timpul a trecut extrem de repede, am luat prânzul la un restaurant din apropierea portului Harbor și după am așteptat.
Am acoperit timpul cu povești , cu cunoștințe peste cunoștințe în legătură cu tot ce ține de droguri.
Seară a venit și momentul mult așteptat se apropia.
În curând Lorenzo avea să plătească pentru tot ce mi-a făcut.
Problema pe care nu o luasem în calcul era mulțimea de bărbați înarmați care se tot strângeau că muștele la dulceață.
Treaba asta nu mi-o spusese Lorenzo dar ar fi trebuit să o anticipez eu.
Prostie din partea mea și acum nu aveam cum să îl mai anunț pe Andy de dimensiunile adunării.
Tot ce sperăm era că el să urmărească toată acțiunea asta aici și să fie pregătit.
Telefonul lui Lorenzo sună. Era ora 1:30. Dacă nu ar fi fost toată adrenalină asta mi s-ar fi închis ochii.
- Și, Miguel , que paso?
Auzeam o voce de bărbat la telefon dar nu îmi puteam da seama ce zice. Vorbea într-o spaniolă perfectă și repezită. Mama mă-sii .
- Bun,bun. Noi suntem gata .
Lorenzo a închis și s-a îndreptat cu privirea spre mulțimea adunată că la nuntă.
- Fi-ți atenți. Cargoul este în drum spre noi și va ajunge în mai puțin de 30 de minute. Am nevoie că toată lumea să fie la posturi și dacă seară asta va fi încununată cu succes ,vom sărbători în stil regal.
Un da la unison a răsunat în noapte.
Asta era. Nici măcar Dumnezeu nu ne putea întoarce înapoi acum. Ce era făcut , trebuia să continue.
Doamne , fii cu mine. Te rog. Mă rugăm în gândul meu la singurul care nu m-a părăsit și îmi făceam curaj.
30 de minute au zburat că vântul.
Puteam vedea cargoul cum se apropia de port.
Am tras adânc aer în piept și Lorenzo a venit lângă mine.
- Eșți bine, mi hija ?
- Și papa. Doar că am ceva emoțîi că totul să iasă bine.
- O să fie bine. Simt aSta. Mama ta este alături de noi acum,
Mă îndoiam că mama și-ar fi dorit vreodată să aibă de-aface cu mizeria asta dar na, nu am putut să îi spun ce gândesc cu adevărat.
Vorba aia : ciocu mic și joc de glezne.
- Domnule, Gomez vine lângă noi. Au staționat. Vom începe descărcarea.
