𝐘𝐨𝐮 𝐂𝐚𝐧'𝐭 𝐇𝐞𝐚𝐫 𝐌𝐞 𝐂𝐫𝐲||𝐉.𝐉𝐤

27.Soo-Min acum doi ani

-De ce mă placi?

Jungkook rămâne pe loc și o privește pe Yoora adânc în ochi.Nu știa ce răspuns putea să îi ofere,motivele lui nu puteau fi împărțite cu cineva mai ales cu fata pe care o iubește.

-Yoora,ești beată mai bine urci sus să dormi.Putem discuta mâine.

-Jeon Jungkook,am avut cea mai oribilă zi și tu spui că discutăm mâine.
Dacă mâine nu o să mai fiu,dacă din cauza alcoolului mă omor?!!

În acel moment băiatul se întoarce și o apucă strâns de umeri.Când o privea pe ea așa își amintea doar de Soo-Min prăbușită pe podeaua băii.Acum doi ani nu dăduse importanță acestora probleme,credea că Soo-Min are totul sub control.

*acum doi ani*

Jungkook intrase în casa familiei Choi,
venise să o viziteze pe Soo-Min de la care nu mai auzise o vorbă de câteva zile.Casa era pustie nici urmă de domnul sau doamna Choi care mereu își făceau apariția când băiatul intra pe ușă.

Familia lui Soo-Min era una iubitoare și cu mult simț.O familie bine respectată în Coreea de Sud,mama ei fiind doctor iar tatăl ei deținând un lanț de magazine în Coreea.

Fata nu era de găsit nicăieri,bezna din casă făcea totul să pară și mai sumbru.Pozele cu familia lui Soo-Min erau toate aruncate pe jos.Mai multe sticle de soju,whiskey și vin erau aruncată,dacă nu sparte pe podeaua albă.

Singura lumină aprinsă era cea din baia fetei.Jungkook bate la ușă pentru a vedea dacă Soo-Min se află înăuntru,dar aude doar un glas slab și vag care îi spune de după ușă "Vreau să mor".

Ultimele cuvinte pe care Jungkook le-a auzit de la Soo-Min înainte să dea buzna peste ea în baie.Fata era întinsă la pământ cu tăieturi și cioburi de sticlă intrate în mâini și picioare.

Momentul în care Jungkook se apropie cu rapiditate de ea Soo-Min își închide ochii încet.Corpul ei devea tot mai rece și mai rece.Telefonul lui Jungkook era descărcat,iar Soo-Min abia dacă mai avea un puls.

Printre strigătele lui de disperare în care o ruga pe fată să rămână lângă el,să nu îl părăsească acum se unde ușa de la intrare.

-Noona,rămâi cu mine!Soo-Min te rog nu mă părăsi.o roagă băiatul printre lacrimi.

Ajunși lângă cei doi soții Choi încep să se panicheze.Soo-Min nu răspundea deloc,pulsul ei era slab și rar,iar corpul ei era ca un cub de gheață în brațele lui Jungkook.

Tatăl lui Soo-Min îi face semn lui Jungkook să ducă pe Soo-Min în pat.
Cioburile tăioase erau acum pe genunchii lui Jungkook care ținea trupul lui Soo-Min în brațe.

-Noona,te rog rămâi cu mine.Trebuie să îți povestesc despre acea fată.spune printre lacrimi.

Din depărtare sunetul ambulanței se auzea din ce în ce mai tare.Un echipaj se afla acum în camera lui Soo-Min luând-o din brațele lui Jungkook.
Tatăl lui Soo-Min îi spune băiatului că are nevoie de îngrijiri și el din cauza rănilor de pe genunchi,dar nu putea face nici măcar un pas.

Soții Choi se urcă alături de fiica lor în ambulanță,Jungkook fiind acum în pragul casei căzând pe genunchii însângerați.

-Mă scuzați domnule sunteți bine?îl întreabă o adolescentă ce trecea pe acolo.

Jungkook se ridică în picioare cu mâinile pline de sânge și dă aprobator din cap.Fata din fața lui rămâne șocată atunci când vede sângele pe palmele și hainele lui,dar băiatul o asigură de faptul că sângele nu era al lui.

*în prezent*

-Yaaa!Moartea nu e o glumă.îi spune Jungkook și o scutură de umeri.De ce te plac?Pentru că......

-Jungkook,de ce o ți așa be biata fată?
îl atenționează mama lui Jungkook.

Femeia se apropie de cei doi luând-o pe Yoora de lângă el.Băiatul privea în gol în timp ce mama lui Jungkook o ducea pe Yoora în camera lui.

Lovește cu pumnul de chiuvetă apoi pleacă lăsând în urmă ce a mai rămas din ce a dat Yoora afară.O vedea pe mama lui atât de grijulie cu Yoora.Știa să își joace rolul bine și pe scenă,dar și în afara ei.

-Poți pleca am eu grijă de Yoora.

Femeia dă aprobator din cap apoi pleacă din cameră lăsând în urma ei o liniște apăsătoare.Yoora îl privea și încă își aștepta răspunsul la întrebare.

-Sung-Hee,adică telefonul tău sună încontinuu.îi spune apoi scoate telefonul din buzunar.

Yoora îl apucă din mână și îi răspunde destul de repede surorii ei.

-Sung-Hee,sunt bine.Am rămas la o prietenă peste noapte,deci nu îți face griji pentru mine.Am vești bune,voi putea lucra mai mult la chioșc cu tine.

Nu era prima dată când observase acest lucru,dar Sung-Hee era salvarea lui Yoora.Ajutorul pentru a ieși din acea parte întunecată a sufletului ei.
Îi vedea zâmbetul de fiecare dată când cele două erau împreună sau vorbeau prin telefon.Yoora închide apelul și se întoarce din nou la Jungkook.

-Văd că te înțelegi bine cu Sung-Hee.

-Sung-Hee se bazează pe mine.În momentul în care mama a murit și tata a plecat ea a fost distrusa,a avut mereu nevoie de mine să își revină am renunțat la facultate nu doar pentru acele datorii,a fost pentru Sung-Hee,dar nu trebuie să știe.Dacă ar afla ar da toată vina pe ea ca o prostuță.

-Vezi,pentru asta te plac.Yoora,ai puterea să lupți pentru ce vrei și să îi ajuți pe toți din jurul tău,dar nu îți acorzi destulă atenție ție.

-E târziu,Jungkook.Eu o să plec acasă acum că am reușit să îmi revin.
Mulțumesc pentru tot!

Băiatul o prinde de mână și îi spune că este bine să rămână așa și el ar fi sigur că este în siguranță până își revine complet.Îi înmânează un tricou și o pereche de pantaloni care arătau de trei ori mai mare pe ea,apoi o lasă singură în cameră.

Jungkook coboară la parter unde își ia din mâncarea ce a pregătit-o Yoora acum câteva zile.Nimeni nu făcea mâncare la fel de bună ca ea și nu era singurul care credea asta.

-Văd că e bună mâncarea.Pot să iau și eu?

-Ah,m-ai surprins.Sigur,uite aici un bol pentru orez.

Yoora se bucura de mâncare în tăcere.
Doar bețișoarele și lingurile folosite de cei doi se mai auzeau în bucătărie.
Jungkook lua din fiecare câte o bucată și o mânca cu poftă.

-Nu mai mănânca atât de repede altfel o să te doară burta mai târziu.Apropo nu cred că te-am văzut în facultate.

-Pentru că eram în departamente diferite.La început treceam pe acolo doar pentru ora de istorie a artei apoi am trecut mai des să te văd pe tine.
Îmi pare rău pentru faptul că ai fost concediată.

-E ok,oricum îl urăsc pe cel care a trimis pozele.Era singurul meu job stabil,iar acum cineva vine să strice totul fără ca măcar să își arate fața.