44.Sper să ai parte de........

141 19 1
                                    

"Ți-ai ucis propriul fiu" erau urletele care se auzeau.

Jungkook pur și simplu a început să bată în ușă până când una dintre menajere a deschis panicată ușa lăsându-l pe băiat să intre grăbit.

Se auzeau doar părți de mobilier și sticlă care se spărgea tot mai repede.
Mama lui Jungkook se auzea pe fundal cum se ruga de domnul Jeon să o ierte.Imediat ce au ajuns la etaj puteau să o vadă pe mama lui Jungkook în genunchi cu rochia aproape tăiată în bucăți.

-Jungkook,ia-o pe Yoora de aici.Nu e momentul pentru o cină în familie.

Lui Jungkook pur și simplu îi ardeau pumnii de furie,iar tatăl lui aproape că urma să o strângă de gât pe soția lui.

-Jungkook puiule,mama nu a făcut nimic.Trebuie să mă crezi tatăl tău a înnebunit.Dorul lui pentru Hyungwon e prea mare și....

-Mi-ați alungat fratele și chiar dacă știați unde se află l-ați lăsat singur.
Boala lui e din cauza invidiei și mândriei pe care o purtați și îmi spune-ți că nu ați făcut nimic?

Yoora doar stătea și privea dezastrul pe care simțise că ea îl crease.

-Mama ta l-a omorât pe Hyungwon!
Când trebuiau să i se administreze medicamentele și Yoora nu era acolo schimba totul cu ser.Așa a murit și din păcate nimeni nu a știut.

În acel moment fără să se mai uite Jungkook o apucă pe mama lui de păr și o trage până în capătul scărilor,unde îi face semn să coboare.
Tatăl lui și Yoora pur și simplu priveau din spate.

-Jungkook,cred că ar trebuii să o lași mai moale până la urmă e mama ta.

Dar nu o asculta.Mama lui încă se ruga de el,iar tatăl lui privea fără să spună nimic.Ajunsă în punctul în care nu mai putea privi cum Jungkook își tratează mama această îi ocolește și pleacă pur și simplu acasă.

Drumul era întunecat exact ca la început.Când toată lumea se distra în jurul ei seara ea era mereu era cu gândul în altă parte.Jungkook nu era aceeași persoană când se enerva și faptul că era prima dată văzându-l așa spaima și dezamăgirea i-au pus stăpânire pe gânduri.

Dădea vina pe ea și pe faptul că cei doi erau împreună.Dacă ea nu ar fi apărut în viața lor probabil că ura pe care o purta mama lor pe Hyungwon s-ar fi risipit și el avea o șansă acum.

În același timp știa că trebuie să îi fie alături cât de mult putea.Pentru el era probabil greu să afle toate aceste lucruri nefiind adevăratul lor copil.
Unicul lor fiu și fratele său era acum mor din cauza lor și simțea acest lucru tot mai mult.

Ajunse acasă destul de târziu.Nici măcar nu dădea importanță telefonului care suna încontinuu.
Orele treceau și tot ce a putut să facă a fost să deschidă din nou o sticlă de soju și încă câteva mai apoi până când s-a purtat cu toată forța ce o mai avea pe patul lor.

Își aruncase tocurile într-o parte a  camerei și își trase plapuma peste cap pentru a nu auzii nimic,dar era în zadar ora trei era indicată pe ceas când Jungkook își făcuse apariția în cameră.

Simțise mirosului alcoolului de la o poștă dar nu putea face nimic acum crezând că ea doarme dusă.Se puse lângă Yoora încet sperând că nu o va trezi.

Dimineața era un nou început pentru Yoora.Deși spera să îl găsească pe Jungkook lângă ea tot ce găsise a fost o mică scrisoare pe care erau trecute cuvintele lui Jungkook.

"Ne vedem în parcul unde a început totul"

Știa fără să se gândească unde trebuie să ajungă dar era pusă pe gânduri.
Ziua de ieri nu fusese una bună așa că era confuză de mesajul lui Jungkook.
Se dăduse jos din pat și se îmbrăcase cu ce apucă la mână.

Părul și-l prinse într-o coadă și coborâse din clădire.Vroia să meargă pe jos până acolo dar Hyun-Jae o aștepta în fața mașinii.Avea o față tristă dar încerca să nu o îngrijoreze pe fată.

-Trebuie să pornim Jungkook te așteaptă.

-Hyun-Jae,erau în casă niște geamantane știi pentru ce erau?

-Nici măcar cea mai mică idee.Haide!

Drumul a fost destul de scurt,dar el era exact acolo pe aceeași bancă pe care se așezase în seara aceea.Fugise fericită spre el dar când îi văzuse fața aproape că se speriase.

-Jungkook,arăți oribil.Ce ai pățit?

-Eu nu am nimic,dar tu trebuie să mă asculți.Yoora,ai suferit mult......abia dacă putea rosti acele cuvinte fără ca vocea să îi piară.Din cauza faptului că ne-am întâlnit Hyungwon a murit,
gelozia mamei mele nu a făcut-o să vadă ce fel de persoană minunată ești.
Din cauză că nu am fost acolo pentru tine și nu te-am ajutat problemele tale cu alcoolul ai recidivat,iar acum eu te opresc fără să vreau să îți împlinești visul.

Lacrimile erau deja ceva ce nu mai putea stăpânea.Nu putea scoate un cuvânt sau să fie se pună împotriva lui deoarece într-o anumită măsură avea dreptate.

-Am luat un bilet de avion doar pentru tine.Tu mergi și îți împlinești visul iar eu rămân aici și rezolv ce e de rezolvat.

-Jungkook,nu îl pot lua și nu te pot lăsa aici singur.De ce încerci să dai cu piciorul în baltă?!

-Acele geamantane pe care le-ai văzut de dimineață erau ale tale.E simplu le iei și pleci îți lași trecutul aici și începi ceva bun pentru tine.

-Tot cea ce faci acum este să arăți cât de laș ești!începuse să strige printre lacrimi.

-Doar ia-le și pleacă!îi pune biletele în mână și îi face un semn să plece.

Atunci a înțeles defapt că nu era doar ea de vină pentru tot ce se întâmplase și era momentul ca și ea la fel ca el să dea cu piciorul în baltă și să o ia de la capăt.

-Sper să ai parte de un final fericit, Jeon Jungkook!

Din fericire nu vă las cu ochii în soare și nu închei aici cartea

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Din fericire nu vă las cu ochii în soare și nu închei aici cartea.Vor mai fi doar trei capitole de care sper să vă bucurați <3

𝐘𝐨𝐮 𝐂𝐚𝐧'𝐭 𝐇𝐞𝐚𝐫 𝐌𝐞 𝐂𝐫𝐲||𝐉.𝐉𝐤Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum