𝐘𝐨𝐮 𝐂𝐚𝐧'𝐭 𝐇𝐞𝐚𝐫 𝐌𝐞 𝐂𝐫𝐲||𝐉.𝐉𝐤

1.Totul are un început

*perspectivă autoare*

Cine s-ar fi gândit că viața e atât de rea pentru ea și mereu o pune la încercare.Era ora miezul nopții și fata tocmai se întorcea de la cafeneaua unde lucra zilnic.

Ceva monoton pentru ea să umble în fiecare noapte pe străzile din Seul singură în timp ce bărbații dubioși sunt la fiecare pas.

Avea pleoapele aproape închise din cauza oboselii.Șeful ei urla constant la ea pentru fiecare greșeală făcută și nu cred că o plăceau prea tare nici colegii ei deoarece era o fire închisă.

Ajunge în fața micului chioșc și cumpăra o sticlă de soju și o porție de ramen în care să își înece amarul.
Se așează pe o bancă în parcul de lângă apartamentul de la subsol unde locuia cu sora ei mai mică și își deschide sticla de soju.

-Încă o sticlă în care să îmi înec amarul.se uita la luminile ce străluceau în partea cealaltă a orașului.

Unde trebuia să fie și ea acum,dar soarta nu era de partea ei se pare.
De când mama ei a murit tot ce face este să calculeze numere în mijlocul nopții pentru a putea plăti chiria.

Despre datorii nici nu mai vorbea,
trebuia să o țină pe Sung-Hee la liceu și despre facultate deja își făcea dureri de cap.

Simțea cum vântul rece îi muta firele de păr de pe față și cum îi răcea porția de ramen de care nici nu s-a mai atins.

Probabila unii din voi vă gândiți ce a pățit mama Yoorei.Acum un an mama ei a murit din cauza unui accident,iar tatăl ei a fost prea laș așa că a plecat fără urmă acum lăsându-o pe Yoora cu atâtea datorii.

Se așează pe pământul rece și simte cum băutura își face efect.Se întinde după cutia de ramen care era rece dar nici nu mai conta pentru că era mâncare.

-Aish.......de câte ori trebuie să te iau ce pe o bețivană de aici.

-Azi a fost o zi grea deci nu îți mai face griji pentru mine că oricum mâine o iau de la capăt.

-Mă duc acasă,am trecut pe aici doar ca să văd dacă ai ajuns.Nu te mai culca în parc!

Fata nici nu îl ascultă,ba chiar vroia să plece.Hyungwon a fost părăsit de părinții lui din câte știa fata,iar acum lucra la o companie de vânzări.

-Se face cam frig.se ridică și își strâng lucrurile,apoi își ia sticla și o aruncă la gunoi.

Daca Sung-Hee ar afla probabil s-ar îngrijora și nu s-ar mai concentra la școală.Ajunge la subsol unde o vede pe Sung-Hee cu capul pe măsuța improvizată unde învăța și o cană de cafea lângă ea.

-I-am spus să nu își mai facă cafea că oricum nu o bea.spune fata de parcă vorbea cu pereții.

Își așează sora în pat apoi își întinde o pătură pe jos.Se mutau din loc în loc și nu aveau bani de încă o saltea așa că fata dormea pe câteva pături pe care le găsea acolo.

Nu era ușor pentru ea.De fiecare dată când închidea ochii simțea rușine și dezamăgire.Simțea că o dezamăgește pe mama ei,dar și pe Sung-Hee.

Își închide într-un final ochii și adoarme,era un somn bine meritat după acea zi de muncă.Nu măi conta că era pe jos și doar simplul fapt că doarme îi era de ajuns.

A doua zi se trezește din cauza unor zgomote ce veneau din fața casei.
Era unul dintre cămătari care se certa cu Sung-Hee.

-Ce se întâmplă?

-Nu vrea să îmi dea telefonul și acele scaune.Nu v-ați plătit datoria.

Fata scoate niște bani și îi aruncă în față apoi o ia pe Sung-Hee și o trage în casă.