𝐘𝐨𝐮 𝐂𝐚𝐧'𝐭 𝐇𝐞𝐚𝐫 𝐌𝐞 𝐂𝐫𝐲||𝐉.𝐉𝐤

35.Trecutul lui

Atmosfera dintre cei doi a devenit liniștită pentru câteva secunde.Au discutat despre tot ce era posibil până când Yoora observă pe mâna lui o cicatrice pe care nu o văzuse până în acea zi.

-Ce ai pățit acolo?îl întreabă pe Jungkook care lua sticla de apă de pe jos.

Ceva îl deranjase în întrebarea ei,dar acum trebuia să îl cunoască,știa că fata își va pune toată încrederea în el doar când acesta va fi complet sincer cu ea și nu vor mai exista secrete care o pot lua prin surprindere.

-E de la vârsta de 7 ani,cu o săptămână înainte să plec la orfelinat.

*acum 18 ani*

Jungkook stătea pe banca din fața școlii și își aștepta mama care trebuia să vină după el urgent.Nu făcuse nimic grav după părerea lui,intențiile colegilor lor au fost mai rele.

Nimeni în afară de el în acea școală nu știa cum e să îți pierzi sora chiar în fața ochilor tăi pentru că nu ai știut să o protejezi de o persoană la care nu te așteptai niciodată că poate face un lucru atât de dur.

Noaptea în care tatăl lui venise din nou beat acasă și fusese întâmpinat de Jungkook nu a fost una bună.
Sora lui,pe de altă parte nu vroia să își vadă fratele mai mic bătut așa că se puse în fața tatălui și îndură fiecare pumn și palmă,până când a realizat că nu mai poate să lupe și s-a dat bătută.

În fața fratelui său căzuse la pământ pentru o ultimă dată.Îl privise din nou în acei ochi negri care tânjeau după ajutor.Simțea cum micuțele palme ale fratelui său îi luau pentru ultima dată corpul în brațe și o rugau să nu plece de lângă el.

Tatăl lor fugise și nu se mai întoarse niciodată înapoi,doar mama lor îi găsise pe amândoi pe podeaua rece a casei în care locuiau,iar pe Hye-Rim o văzuse acolo pe jos lângă Jungkook fără suflu.

Acum după o lună și jumătate de la moartea surorii lui,Jungkook era pe banca din fața școlii cu brațul bandajat din cauza încăierări pe care o avuse cu colegii lui mai mari.

-Jungkook!strigă mama lui din depărtare în timp ce alerga într-un suflet de pe partea cealaltă a drumului.

Dar atât a fost,câteva secunde de neatenție,iar Jungkook rămăsese singur.Fără măcar o persoană care să îl iubească.Din acel moment pentru el totul fusese ruinat,acea rană care trebuia cusută rămase la fel,din cauza persoanelor de la orfelinat care îl vedeau pe băiat ca pe ceilalți copii
"o cauză pierdută"

*în prezent*

Fiind atentă la povestea lui Jungkook nici nu observă cum băiatul strângea din pumi pentru a nu plânge în fața ei.Îi trase mâinile aproape de ea și îl lua în brațe,pentru că știa mai bine ca oricine acea tristețe.

În momentul în care capul lui făcuse contact cu pieptul fetei,ceva îl liniștii.
Probabil era mirosul ei care era inconfundabil sau pur și simplu căldura pe care o oferea cu fiecare secundă în care era în brațele ei.

-Nu am avut niciodată șansa să îmi cer scuze față de tine.îi spune băiatul.

-Pentru ce îți poți cere scuze?Nu ai greșit cu obsolut nimic.

-Îmi cer scuze că nu am venit mai repede pe acea bancă,seară de seară când te simțeai rău sau simțeai că îți lipește ceva să fiu acolo și să îți spun că totul va fi bine și că vei trece peste.

-Nu aveai de unde să știi de toate astea,mai ales ești un om ocupat.
Eu ar trebuii să îmi cer scuze pentru
am băut la lucru,am mințit și am venit la tine în apartament când nici măcar nu mă știai.

Cei doi au început să râdă în momentul în care și-au amintit de acea zi.Jungkook abia dacă mai putea,
iar Yoora încerca să îl oprească deoarece tot parcul se uita la ei.

-Jungkook,termină dacă nu vrei să ne facem de râs.spune și îl lovește cu sticla goală.

-Încă mă gândesc cum atunci erai în fața mea și îmi spuneai părerea ta despre fata misterioasă care erai chiar tu.

-Nu e amuzant și ce pot să spun sunt destul de misterioasă.îi spune și încep să râdă din ce în ce mai tare.

Râsetele lor au continuat până când Jungkook scoate din buzunar un plic pe care îl pune în fața fetei.Fiind confuză și în același timp curioasă deschide plicul cu rapiditate și începe să citească.

"Contract pe durata a doi ani"

-Ce e asta?întreabă ea.

-E unul dintre cadourile mele pentru tine.Meriți să îți urmezi visele și probabil că cel mai bun început e alături de mine așa că acum,oficial poți lucra la documentarul meu.

Yoora rămâne pentru câteva momente șocată.Nu știa dacă vrea să vină înapoi sau să lase totul în urmă.
Totul revenea într-un final pe calea cea bună și se vedea din nou fericită.

-Ce părere ai?Putem petrece mai mult timp împreună și tu îți poți urma visul așa cum ai vrut.Oricum nu cred că ai ceva mai bun de făcut acum decât să stai cu uimitorul și chipeșul tău coleg și prieten.

-Mai bine taci până nu mă răzgândesc

-Deci e un "da" și nu îți schimbi decizie?

Yoora dă aprobator din cap și până să mai spună ceva Jungkook se ridică în picioare și începe să danseze de fericire.Nu îl văzuse până acum așa și se bucura știind că are o parte jucăușă și copilăroasă.

Yoora se ridică pentru a-l lua pe Jungkook din parc,dar nu apucă să facă prea mulți pași deoarece băiatul o întoarce spre el și fără să mai spună ceva își așează buzele peste ale ei.