capitolul 2

403 24 6
                                        

Deci sa incepem cu lucrurile de baza nu ? ...pentru inceput intodeauna un criminal trebuie sa fie nebun dupa sange,macel si moarte ,el trebuie sa omoare fara sa priveasca inapoi si fara niciun fel de remuscari ...adica serios cati criminali renumiti se tem sa omoare sau le e frica de sange ? ...va spun eu niciunul ...

Aveam odata un prieten care cand a auzit ce faceam a fost foarte interesat si era convins ca poate deveni un criminal renumit ...pe dracu, l-am pus sa isi omoare cainele si a inceput sa planga si sa imi spuna ca nu poate sa ii faca asta lui Coco al lui, e doar un caine inocent -.-'....

Am vrut sa o las balta cu el dar ma implora si voia sa ma convinga ca nu poate ucide suflete inocente dar ii poate omora pe cei rai ,am acceptat si i-am spus ca ne intalnim cand se intuneca ,iar cand am dat sa ies pe usa m-am intors si am infipt un cutit in micutul lui Coco ....

Cand se lasa intunericul mi-a venea cheful de vanatoare asa ca am plecat in oras pentru o mica "masa " tarzie ...eram singur fiindca micul meu amic isi jelea cainele si a renuntat la visul lui maret ...

UN LUCRU TREBUIE SA STITI : nu multi sunt facuti pentru a fi criminali , oricat ti-ai dori daca nu o ai in sange incerci degeaba nu vei rezista mult si vei fi prins de remuscari !

Ma rog revenind la treburile noastre ma plimb prin oras si caut potentiale victime ...destula lume nu ma atrage nimeni ...prea grasa , e urata ca dracu (daca as omorao cred i-as face o favoare ) , prea ciudata , prea puternica ...nu ma intelegeti gresit sunt puternic doar ca nu imi place sa ma chinui ....aha tinta perfecta ,plictisita de viata, de tot rahatul din lume ...simt asta in privirea ei ...

Ma indrept spre scumpa mea tinta ..dar cu cat ma apropii mai mult cu atat o vad mai frumosa si simt o senzatie pe care nu am mai simtit-o niciodata ...ma simt atat de rau pentru ea ...incerc sa ma apropii iar atunci ea incepe sa planga ...ii simt tristetea in acel plans de copil ...lacrimile ii curgeau siruri pe obrazul ei albui ...

Ma apropii de ea si o intreb pe un tot silentios :

-hei esti bine ?

Isi ridica capul din palme si se uita scurt la mine

-mda sunt bine ,putin zdruncinata, dar bine

-nasol nu ? o intreb incarcand sa mentin discutia

-adica ? imi raspunde incruntandu-se

- viata asta e naspa rau nu ?

-Aaa, mda cam asa e ...ai o tigara ? ma intreaba fara sa ezite un moment...Apropo eu sunt Clair ,imi pare bine

Eu nu fumam, dar simteam ceva ce nu mai simtisem pana acum nici macar pentru parintii mei (poate de aceea mi-a fost atat de usor sa ii omor) nu vroiam sa par pampalau asa ca ii raspund rapid

-nu mi s-au terminat ,scuze...

-nu e nimic si eu le-am cam terminat ,am fost destul de stresata azi si mna ...

-Jason...ii spus scurt

-pardon? Ma intreaba nedumerita

-numele meu ,Jason,imi pare bine

Cu asta ma ridic si dau sa plec cand vocea ei ma intreaba

-te-ar deranja daca m-ai conduce pana acasa ...sunt putin ametita si nu am chef sa fiu violata sau asasinata pe drum

.... Daca ar fi stiut ce am vrut sa ii fac ...insa accept cu indeferenta...

Cum va placut capitolul 2? Stiu ca am greseli ...astept pareri ..si reprosuri de ce nu :)) ... Xoxo

How to be a criminal...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum