Alastair— "De ce voiam să fiu "eu" ?
— Două cuvinte: rămânem corigenți, îl aud pe Newt și îmi dau ochii peste cap.
— O haide! Ne salvăm cumva, spun și el strâmbă din nas.
Știu că suntem pe punctul de a veni și în vară, dar matematica mă depășește atât pe mine, cât și pe prietenul meu. Profesoara ne-a adus la cunoștință — nu foarte subtil— că amândoi suntem în aceeași barcă și că, mai mult ca sigur nu vom trece la materia ei. Ce e și mai rușinos este faptul că doar noi doi suntem pe punctul de a pica la materia ei. Proștii clasei.
— Tata mă va omorâ în cele mai cumplite moduri. Îmi și imaginez un topor, sau poate un cuțit. Îmi va rupe pielea bucățică cu bucățică, în timp ce mă va întreba niște formule prostești, continuă și eu râd subtil.
— Eu aș paria pe o furculiță, glumesc la rândul meu, ca mai apoi să ieșim din liceu, în același timp.
— Alastair, lăsând gluma la o parte, dacă rămân corigent sunt pedepsit pentru tot restul vieții. Până la urmă, îl știi pe tata, comentează și oftează mai apoi.
Știu cât de stresat e Newt în momentul de față. Chiar dacă și tata ține foarte mult la studiile mele, tatăl lui Newt este practic obsedat. Nu contează că are zece pe linie, în afară de matematică. Nici nu vreau să îmi imaginez ce se va întâmpla cu el.
— Rezolvăm cumva, îl asigur, dar el nu pare prea convins.
Nici eu nu prea cred că putem rezolva porcăria asta.
— Să sperăm! Oricum, eu o iau din loc, ne vedem mâine! spune și intră mai apoi în mașină, pornind motorul în trompă.
Îi urmez exemplul și mă urc în mașina mea. Spre deosebire de el, eu trebuie să o aștept pe Aisha. Nu e ca și cum sunt obligat, însă i-am promis că o voi duce eu acasă, ținând cont de faptul că astăzi avem același număr de cursuri.
Nu îmi cad roțile dacă o iau și pe ea.
Pornesc radioul, strâmbând din nas până găsesc ceva cât de cât acceptabil.
Încep să bat cu degetele pe volan în ritmul melodiei, uitându-mă fugitiv pe fereastră. Niște idioți fumează în fața unor profesori, fără să le pese. Da, obișnuiam și eu să fumez, dar m-am lăsat de anul trecut.
Nu mai găseam niciun farmec și am realizat că nu te face mai șmecher, ci mai slab. Da, poate te ajută uneori să uiți de anumite probleme, dar nu te scapă de ele.
Zăresc mai apoi și niște fete care chicotesc, uitându-se la echipa de fotbal a liceului. Normal că pentru ele, niște băieți transpirați și fără tricou— care, să subliniem, au pătrățele fiindcă de ce nu— le atrag atenția. Nu am habar cum liceul permite astfel de ținute vestimentare; probabil este un privilegiu al echipei de fotbal.
Mă trezesc din starea de meditare atunci când aud portiera din stânga mea trântindu-se. Îmi întorc privirea, făcând contact vizual cu Aisha. Îmi zâmbește, iar nu pricep de ce simt nevoia să fac asta la rândul meu.
— Hei! Mersi fiindcă m-ai așteptat! spune și își aruncă mai apoi ghiozdanul pe bancheta din spate.
— Sunt om de cuvânt! comentez la rândul meu, pornind mai apoi mașina.
— Cum a fost ziua ta? mă întreabă și eu o privesc rapid, imediat după aceea ducându-mi privirea la drum.
— Destul de bine, a ta? răspund, sperând să nu se prindă de faptul că mint.
Ei bine, parțial. Nu am habar de ce, dar nu vreau să afle imediat că este posibil să revin în vară. Nu vreau să mă ia peste picior.
— Excelentă! Știi, azi în oră m-am gândit la ceva, replică iar eu îmi încrunt sprâncenele, chiar dacă probabil nu poate vedea.
— La ce anume? o chestionez, schimbând vitezele.
— Mă gândeam să ieșim în weekend, spune și atunci când o ațintesc amuzat cu privirea, se înroșește instant. Nu, nu adică ca la o întâlnire sau ceva! Ca... O ieșire de prieteni? mai mult întreabă ultima parte și eu râd subtil.
— Cine a spus că ar fi altceva? o tachinez în continuare, iar ea își mușcă buza de jos; făcându-mă să chicotesc.
— Ești atât de enervant uneori, bolborosește, dar o aud perfect.
— Bine, bine, spune-mi ce aveai de gând? las tachinările, vrând să aflu la ce se referea.
— Păi, mă gândeam să mergem la un parc de distracții. Știi, până la urmă, nu prea te văd ieșind, comentează și ridică din umeri, în timp ce eu cotesc la stânga.— Ei bine, spre deosebire de tine eu încă nu am iubită. Și în plus, ies des cu Newt, replic iar ea pare că ma privește perplexă.
— Ăăm... Am iubită? mă întreabă și îmi vine să îmi dau o palmă peste față.
— Mă referam la iubit deșteapto! Doamne, poți fi mai toan—
— Dacă ai de gând să mă faci toantă, să ai grijă la noapte. Te vei trezi mai mult ca sigur cu niște gândaci sub pernă! mă amenință și eu îmi dau ochii peste cap.
— Spuneam de Aiden, o luminez și ea pare că prinde din nou o culoare roșiatică în obraji.
— Pot să te întreb ceva? Ce ai împotriva lui? o aud și nu pricep ce vrea să însemne cu asta.
— Adică?
— Păi mai tot timpul îl aduci în discuție. Încerci cumva să faci vreo mișcare înspre el? mă tachinează și chicotește mai apoi, dar eu nu râd.
Nu mi se pare amuzant. Nu încerc să ''fac vreo mișcare înspre el", ci pur și simplu nu îl suport. Nu trebuie să am un motiv aparte.
— Haha, foarte amuzant. Pur și simplu nu mi se pare potrivit pentru tine, replic și ridic din umeri, oprind mai apoi mașina în fața garajului.
Nici nu mi-am dat seama când a trecut atât de repede timpul.
— Atunci... Cine ar fi potrivit pentru mine Alastair? spune, iar atunci când primul gând care îmi vine este "chiar eu", nu înțeleg dacă m-am lovit la cap sau dacă pur și simplu am inspirat prea mult aer de lângă Newt.
— Nu... Nu am habar. Doar... știi ce? Nu pricep de purtăm o discuție de genul, mă înjur mintal din cauza bâlbâielii, apoi cobor din mașină, neașteptând să coboare și Aisha.
Plec cu pasul grăbit înspre ușă, neștiind de ce simt cum obrajii mă ard.
Alastair... Ce naiba se întâmplă cu tine?
______________________
Hei dragilor, știu că erau câțiva care voiau capitol nou aici:))) Cam plictisitor, dar sper să vă placă:)❤️
Vă aștept comentariile și ne citim la următorul capitol^^❤️
![](https://img.wattpad.com/cover/216757778-288-k912087.jpg)
CITEȘTI
(Ne)Așteptând sfârșitul
Jugendliteratur||dramă|| dragoste|| ficțiune adolescenți|| Aisha Simson suferă de cardiopatie ischemică, o boală a inimii destul de periculoasă și care poate duce purtătorul spre ultimul drum de la o simplă mișcare greșită. Când și ultima rudă care nu a părăsi...