(Ne)Așteptând sfârșitul

Capitolul 30

      Alastair— "Fii soarele de după norii mei negri"

       — De ce ai plecat atât de repede? o aud pe Aisha, dar nu mă deranjez să o privesc, ci doar iau o altă gură din suc. 

       — Nu am vrut să fiu o a treia roată la căruță. Sper că te-ai bucurat de întâlnirea ta, spun și o aud cum râde subtil, iar eu îmi ridic privirea la ea, cu sprânceana mea dreaptă ridicată. 

      — Ce e așa de amuzant? întreb în timp ce ea își dă geaca jos de pe ea. În afară de fața iubițelului tău, șoptesc mai apoi și o observ venind înspre mine. 

      — Tu, răspunde simplu și apoi ridică din umeri, în timp ce se așează pe scaunul din fața mea.

    De ce mi se pare atât de cunoscută replica asta?

      — Da, cu siguranță nu sunt mai amuzant decât Aiden, nu? o întreb și ea își ridică la rândul ei, sprânceana dreaptă.

     — Ce ai împotriva lui? mă întreabă la rândul ei și îmi dau ochii peste cap. 

     — Nu am nimic împotriva lui, răspund și mă ridic de pe scaun, iar Aisha îmi urmează exemplul. 

      — Nu suntem împreună, iar eu nu îl plac, spune și pentru o secundă, nu am habar dacă am auzit corect, sau dacă a fost doar o iluzie. 

    Îmi îndrept atenția înspre ea, în timp ce caut niște indicii pe expresia sa. Nu prea pare a glumi, ceea ce mă nedumerește a naibii de tare.

     Cum adică nu îl place?

      — Nu îl placi? întreb și ea aprobă imediat. Atunci... Atunci pe cine placi? întreb mai apoi, știind că nu contează pe cine naiba place, tot mă va durea ca dracu.

     Se apropie de mine și eu înghit în sec, neștiind ce nume voi auzi. Oricum nu îmi va plăcea. Observ mai apoi obrajii ei roșii, iar următorul lucru pe care îl aud, îmi face inima aproape să sară din piept.

     — Cineva care consideră că buzele mele au gust de căpșuni, răspunde și creierul meu îmi dă imediat eroare. 

    Ia stai, eu am spus asta după ce am sărutat-o. Asta înseamnă...

     — Tu... Tu mă placi? o întreb și ea aprobă din cap, iar eu nu am timp pentru a reacționa, fiindcă începe să vorbească. 

     — Da, am început să te plac de ceva vreme. Nu am habar cum, sau când, dar încet-încet, nu ai mai fost atât de enervant și m-am obișnuit să te am prin jur, ba chiar mai mult, căutam să te am pe lângă mine. Nu ți-am spus fiindcă... știu că îți place de altcineva, spune și eu mă încrunt. Dar este în regulă, nu putem obliga inima pe cine să iubească. Eu voiam doar să îți spun, fiindcă nu mai mă puteam ascunde, continuă și sper că ăsta nu e un vis, fiindcă la naiba! 

     Aisha tocmai mi-a spus că mă place. Dacă asta nu e realitatea, atunci tind să cred că Universul chiar vrea să mă enerveze. Iar dacă asta chiar se întâmplă, atunci trebuie să admit că ea este mai curajoasă decât mine. A avut aceeași părere ca și mine— că îmi place de altcineva— dar cu toate acestea, a reușit să spună ceea ce simte cu adevărat. Iar eu nu am avut tupeul. 

      — Știi de cine îmi place? o întreb și observ cum își mută privirea la podea.

     Zâmbesc și apoi îi ridic privirea, oglindindu-mi ochii în ai săi. Mă privește confuză, dar în mintea mea aud doar "Da, am început să te plac de ceva vreme." Așa că fac ceea ce am așteptat de ceva vreme, chiar dacă am făcut-o și cu câteva zile în urme— atunci era diferit. Atunci nu știam faptul că și ea mă place. 

    Îmi lipesc buzele mele de ale ei și chiar dacă pare extrem de surprinsă la început, atunci când o trag de talie mai aproape de mine, îmi răspunde la sărut, ca mai apoi să zâmbim amândoi. Ne desprindem din sărut atunci când realizăm că avem nevoie și de aer, chiar dacă pot jura că am devenit mai dependent de săruturile sale, decât de aer.

      — Dar—

      — Ești mai idioată decât credeam, spun și ea mă privește atentă. Chiar crezi că te-aș mai fi sărutat atunci, dacă îmi plăcea de altcineva? o întreb mai apoi și observ cum rămâne pe gânduri preț de câteva clipe. 

      — Deci tu... mă placi? 

    Zâmbesc și mai tare, apoi îi sărut din nou buzele. 

     — Am încetat din a te plăcea de ceva timp, spun și ea își schimbă expresia feței imediat. Am început în schimb să te iubesc, continui iar ea zâmbește la rândul său. 

      — Nu am habar cum nu ai putut să îți dai seama că te plac. Ești cam prostuț, o aud și apoi o iau în brațe, vrând să mă asigur că nu visez. 

     — Nici tu nu ai putut să îți dai seama că te plac, deci bănuiesc că—

     — Nici să nu îndrăznești! mă întrerupe și eu râd, apoi o strâng mai puternic în brațe. 

      — Ești a mea de acum, știi, da? mă asigur în timp ce ea își înfășoară mai bine mâinile după gâtul meu. 

      — Nu sunt a nimănui, nu sunt un trofeu, idiotule, spune și eu râd subtil, apoi o privesc direct în ochi.

     — Vreau să spun, de acum înainte eu sunt al tău, iar tu a mea, clarific și atunci când îi văd zâmbetul larg, pot jura că niște îngeri m-au atins, fiindcă simt o pace ciudată înăuntrul meu. Și apropo, chiar trebuie să mă faci idiot și prost din cinci în cinci minute? o chestionez mai apoi, iar ea râde. 

    Rupe îmbrățișarea, apoi ridică ușor din umeri. 

      — Atitudinea mea vine la pachet cu mine, nu separat, replică și eu o privesc amuzat. 

      — Aisha, sper că pricepi faptul că nu vei mai scăpa de acum înainte de mine, glumesc și ea mă sărută mai apoi pe obrazul stâng, în timp ce inima mea începe să chicotească. 

      — Nici nu mă gândesc la asta, răspunde și apoi zâmbește, iar eu știu sigur. 

    Atunci când nori par încărcați de ploaie, soarele se ascunde exact după colț. Trebuie doar să aibă momentul lui, ca mai apoi să îți lumineze ziua. 

     Exact așa s-a întâmplat cu Aisha. Iar de acum înainte, lucrurile vor sta total altfel.

_______

     Heiiii:))) Așa, ca înainte de a începe școala am zis să îi aduc pe ăștia doi împreună hehe:) Poate nu este un moment atât de special, dar da:)

     Ne vedem la următorul capitol!!