(Ne)Așteptând sfârșitul

Capitolul 15

    Aisha— "Suspiciuni și minciuni"

     — Bună dimineața! îi urez lui Alastair, așezându-mă lângă el, pe un scaun.

     — Neața! răspunde în schimb, în timp ce își pune niște dulceață pe o felie de pâine. 

     — Tatăl tău e deja la birou? întreb, luând un pahar de pe masă, ca mai apoi să pun niște suc de portocale în acesta.

     — Era mai ușor dacă întrebai când nu e la birou, replică pe un ton sarcastic; eu dându-mi seama că nu a dormit pe cea mai bună parte a cearceafului.

     — Cum ai dormit? iau o altă vorbă, luând o gură de suc.

     — Destul de bine, tu? mă chestionează în schimb, ca mai apoi să pună niște dulceață pe altă felie de pâine.

     — Binișor, comentez scurt și nu pricep de ce dă farfuria cu felia de pâine și dulceață în fața mea.

     — Cel mai important e micul-dejun, îmi explică, ridicând din umeri.

    Nu credeam că voi apuca ziua în care să îl văd pe Alastair dându-mi de mâncare. Chiar dacă nu e mare lucru, dar intenția mă face să zâmbesc inconștientă.

      — Nu pot mânca în dimineața asta, dar mulțumesc mult, refuz cât de drăguț pot, iar acum el e cel care mă privește confuz.

     — Cum adică nu poți mânca? Dacă te îngrijorezi pentru siluetă, crede-mă, nu ai de ce. Niciunui băiat nu îi plac bețele, nici măcar lui Aiden, bolborosește ultima parte, dar aud destul de clar.

    Nu am habar de ce, dar comentariul lui nu m-a făcut furioasă, cu toate că m-am făcut băț, exact în față.  

    Nu cred că voi pricepe foarte curând ce pare a avea împotriva lui Aiden.  

      — Unu la mână: Poți să îmi spui de ce aduci mereu vorba despre Aiden? Iar doi la mână: Chiar nu pot mânca în dimineața asta, spun pe un ton amuzat, în timp ce el își dă ochii peste cap.

       — Unu la mână: Nu aduc vorba de el mereu. Doi la mână: De ce?

       — Trebuie să fac niște analize înainte de cursuri, îi răspund la a doua întrebare, ridicându-mă și căscând. 

       Pare că mă fixează cu privirea, neștiind dacă a auzit bine sau nu.

      — Analize? Te... te simți rău? mă chestionează, iar eu nu sunt în stare de a-mi da seama ce fel de ton folosește. 

       — Nu, dar luna asta nu am mers. Doctorul meu încearcă să mă monitorizeze măcar o dată pe lună. Știi, pentru a-și da seama în ce stadiu a ajuns boala, îi explic și nu pricep de ce o fac.

   Până la urmă nu are nicio treabă cu mine.

      — Înțeleg. În... în ce stadiu era ultima dată? insistă pe același subiect, făcându-mă să mă întreb dacă este chiar interesat sau doar se preface. 

     — Nu a mai înaintat, comentez și verific ora telefonului. Oricum, trebuie să plec. Ne vedem mai târziu, spun și el se ridică de la masă.

      — Vin și eu cu tine, îl aud și mă opresc, întorcându-mă cu privirea la el.

      — Unde vii și tu?

      — Pe lună, glumește și râde, luând de pe masă cheile motociletei. Vin cu tine la doctor deșteapto, continuă, în timp ce eu fac ochii mari cât cepele.

       — Nu, nu e nevoie. În plus, probabil vei rata prima oră! încerc să îi refuz oferta, dar imediat ce dau de grimasa serioasă a sa, realizez că nu mă întreba, ci doar mă anunța.

       — Nu-i nimic, oricum am mate, replică și ridică din umeri. Mergem? mă întreabă, dându-mi casca lui.

     Ezit preț de câteva secunde, luând mai apoi casca.

       — De ce faci asta? Îmi e greu să cred că o faci fiindcă ții la mine, glumesc și următorul lucru pe care îl spune, îmi provoacă o senzație ciudată de căldură în stomac.

       — E chiar atât de greu de crezut adevărul?

     ***

      — Ar fi indicat să stai câteva zile acasă, îmi spune domnul Elias— doctorul familiei noastre— uitându-se din nou peste raportul de azi.

      — S-a întâmplat ceva? îl întreb, făcându-mi de lucru cu tivul bluzei.

      — Aisha, ți-am spus de atâtea ori, nu ai voie să te stresezi, iar după ce am văzut analizele de azi, mi-am dat seama că nu m-ai ascultat mai deloc, comentează pe un ton dojenitor, iar eu înghit în sec. 

    Doctorul Elias este cel care are grijă de mine încă de la o vârstă fragedă. Ține la mine precum la fiica sa, iar eu precum la un al doilea tată. Mă bucur că mi-a fost dat să întâlnesc un astfel de om. Pe lângă tata, el a fost cel care a reușit să mă îmbărbăteze atunci când simțeam că voi ceda din cauza bolii. 

     — Sunt bine. Am fost stresată, acum nu mai sunt, spun, dând mai apoi de privirea blândă a lui.

     — Aisha, știu de tatăl tău, îmi pare nespus de rău. Am vrut să vin, dar am avut două operații în acea zi, spune pe un ton plin de regret, iar eu zâmbesc șters. 

     — Vă înțeleg perfect. Oricum, pot pleca? îl întreb, simțind cum lacrimile amenință să îmi apară. 

     — Îți mai prescriu câteva pastile, dar chiar ar trebui să lași deoparte liceul câteva zile, comentează, dar eu dau negativ din cap. 

      — Nu mai vreau ca boala asta să îmi distrugă viața. Eu sunt stăpâna ei, nu invers, bolborosesc, deși nu dau crezare propriilor mele cuvinte.

    Se ridică de pe scaun, iar eu îi rumez exemplul. Se apropie de mine, dându-mi o bucată de hârtie. Îmi zâmbește și apoi mă ia în brațe.

    Nu prea este potrivit meseriei sale de a se atașa de pacienți, dar mă bucur de acest sentiment părintesc, răspunzându-i imediat la îmbrățișare. 

     — Vreau ca săptămâna viitoare să vii din nou, spune după ce rupe îmbrățișarea, iar eu îl privesc perplex. 

     — E ceva ce nu îmi spui, concluzionez, în timp ce el își face de lucru cu foile de pe birou.

    — Poți pleca Aisha, spune și eu decid să nu mai insist. 

   Știu că îmi ascunde ceva, dar nu are rost să îl trag de limbă. MÎmi va spune el atunci când va considera de cuviință. 

    — La revedere, replic și ies din încăpere, pășind pe hol, simțind o greutate pe umeri. 

    Îl observ apoi pe Alastair și zâmbesc scurt; încercând să nu par speriată. Nu are rost să îi spun și lui suspiciunile mele, referitoare la faptul că doctorul mi-ar ascunde ceva. 

    — Deci? E totul bine, nu? mă chestionează, ridicându-se de pe scaun.

    — Normal! Sunt mai dată dracului decât pare, glumesc, în timp ce el râde. 

     Mă bucur că nu mă cunoaște îndeajuns încât să știe atunci când mint. 

----------------------

     Un capitol nou hehe:))  Sper să vă placă și ne citim la următorul:) Știu că e scurt, dar merge*_*