(Ne)Așteptând sfârșitul

Capitolul 14

      Melodia de la media: old but gold🖤

———————————

  Alastair— "Înghețată și porumbei pârliți"

     — O haide! Recunoaște că ți-a plăcut de data asta să fii bolnav, spune idiotul de Newt, iar eu îmi dau ochii peste cap.

    M-a obligat să îi povestesc tot ceea ce s-a întâmplat după ce a plecat, dar ținând cont de faptul că majoritatea timpului eram inconștient,  nu prea am avut ce să îi spun.

     — Ți-am spus, nu s-a întâmplat nimic, replic pe un ton mai scăzut, pentru a nu fi auzit de profesor.

   Nu am chef să iau un alt doi.

     — Lasă abureala asta proștilor. Știu mult prea bine că trebuie să se fi întâmplat ceva, câtuși de puțin, comentează și profesorul ne ia la țintă, aruncându-ne amenințări din privire.

    — Crezi ce vrei, bolborosesc, în timp ce mă prefac că scriu de pe tablă, pentru a nu îi atrage și mai mult atenția profesorului.

    Chiar nu s-a întâmplat mai nimic.

    Cu excepția faptului că voia să mă sărute — sau cel puțin așa cred. Nu am idee de ce mi-a părut imediat rău că mi-am deschis ochii. Probabil voiam să văd ce va face. De ce naiba a trebuit neapărat să spun: "Ai de gând să profiți de faptul că sunt inconștient și să mă săruți? Fiindcă dacă așa e, mă pot preface în continuare.'' Puteam să tac și să o tachinez după aceea.

   Pot fi un mare idiot.

     Nu înțeleg nici de ce îmi venea să zâmbesc atunci când îmi verifica fruntea, sau de ce m-am simțit într-o oarecare măsură ciudat, atunci când mi-a spus că a anulat ieșirea cu Aiden, pentru a a avea grijă de mine. Nu neapărat ciudat, mai mult... bine.

    Acum că mă gândesc, ar fi trebuit să îi cer scuze. Ea a avut grijă de mine, însă eu i-am cerut să plece după ce am auzit de motocicletă. Nu ar fi trebuit să reacționez astfel. Ea nu are de unde să știe ce înseamnă motocicleta aia pentru mine. Puteam pur și simplu să trec cu vederea, dar în acel moment nu m-am putut abține.

    Mă trezesc din starea de meditare atunci când primesc o palmă peste ceafă. Mă uit urât la prietenul meu, care rânjește.

     — E pauză tâmpitule. Te-am strigat de vreo trei ori, dar erai pe altă lume, spune și observ cum sala era aproape goală.

     — Ce oră avem? întreb și apoi casc.

     — Geografia, răspunde, iar eu strâmb din nas.

    Urăsc materia asta. Nu neapărat din cauza a ceea ce se învață, ci din cauza celui care ne învață. Aș putea să jur că profesoara aia e soția lui Lucifer.

     Mă ridic de pe scaun și îmi îndrept spatele. Nu prea am dormit bine aseară, după ce Aisha a plecat. De fapt, nu prea am mai dormit deloc.

    — Chiulim ora asta? Nu am chef să îi văd moaca lui aia, replic și Newt aprobă imediat.

     — Nici eu. Mergem în parcul din apropiere? mă chestionează și cântăresc ideea puțin.

     — Putem merge și la un biliard. Oricum după aceea avem educație fizică și profesorul nu vine, răspund, ca mai apoi să strănut scurt.

     — Parcă spuneai că ești perfect sănătos acum, îl aud pe Newt, în timp ce ies pe hol.

     — Sunt sănătos, dar cu toate astea am alergie la proști. E din vina ta, glumesc și ridic din umeri, ca mai apoi să mă trezesc cu un pumn zdravăn în umăr.