(Ne)Așteptând sfârșitul

Capitolul 8

     
  Needitat. Plictisitor. Scurt.

    Alastair—"Sper să nu fi intrat degeaba în belele"

     — O haide! Trebuie neapărat să vii! mă sâcâie din nou Newt, iar eu doar îmi dau ochii peste cap.

     — Nu mai bine am ieși doar noi doi? Știi, ca pe vremuri? întreb amuzat, și prietenul meu doar râde subtil.

     — Te referi la vremurile în care tu te îmbătai mai mult decât te ținea carapacea, și eu trebuia să te car până acasă? Nu mersi, spun pas! comentează și îi dau o palmă peste ceafă, în glumă.

     — O haide! Nu mai exagera!

     — Pe bune? Ai și vomitat precum un plod! Mi-ai stricat cămașa preferată! ridică tonul, și nu prea știu dacă își amintește că suntem în cantină, aparent, unde se mănâncă alături de multe alte clase.

     — Vrei să îți aduc și un microfon? întreb ironic, iar Newt doar zâmbește stânjenit.

     — Deci vii, da? ia o altă vorbă, și eu expir frustrat.  

   Știu bine că nu voi putea scăpa de gura idiotului de lângă mine dacă nu voi merge cu el. În plus, nu am niciun plan pentru seara asta.

     — Bine, fie, dar te anunț încă de pe acum. Dacă îl văd pe idiotul de Justin, nu promit nimic. Dacă pumnul meu va zbura neanunțat înspre moaca lui strâmbă, nu va fi vina mea.

     — Da, bine. Voi avea grijă să vă țin la distanță pe amândoi, replică amuzat, iar eu doar îmi dau ochii peste cap.

    Nu aș fi vrut să merg la petrecerea asta, chiar dacă iubesc petrecerile. Dar știu că acolo va fi numaidecât și Justin, un nenorocit mai mare decât mine, iar asta spune multe.

    Nu îl suportam nici în școala generală, deoarece mereu pretindea că le știa pe toate, însă după ceea ce am aflat acum un an, simt că o iau razna de fiecare dată când îl văd. Nici nu vreau să respir același aer cu el, dar din păcate, acest lucru nu poate fi controlat.

     — Și, ai rezolvat cu Aisha? îl aud apoi pe Newt, și revin cu picioarele pe pământ.

     — Normal. Ți-am spus că nimeni nu poate rezista farmecelor mărețului Alastair, comentez și îi fac cu ochiul, iar el doar strâmbă din nas.
   
      — Ai mituit-o nu? îmi taie avântul și expir frustrat.

      — Nu, nu am făcut-o.

      — Flori și ciocolată? mă întrebam și eu doar rânjesc.

      — Flori și ciocolată, confirm și evit să îi spun că nu m-am iertat cu adevărat, ci doar a luat asta în considerare.

    Îmi îndrept atenția înspre ea, observând cum râde împreună cu prietenii săi. Dar în special cu ciocolatiul ăla.

    Clopoțelul sună, și mulți dintre cei prezenți se ridică, îndreptându-se înspre clasele lor. Atunci când Aisha se ridică pentru a pleca la rândul ei, o strig, iar ea se oprește. Le face semn celor trei de lângă ea, dar idiotul ăla de Aiden mă ațintește cu privirea, de parcă m-ar amenința. Nu cred că mă cunoaște suficient.

    Am realizat că cei mai nesuferiți idioți pe care îi cunosc, încep cu literele "J" și "A". Poate este ceva legat de aceele litere.

    Fata palidă se apropie de mine, însă nesuferitul ăla o urmează îndeaproape. Se oprește totuși la câțiva pași, atunci când Aisha îi spune acest lucru din priviri.