Aisha- "Am sperat la o rază de lumină, dar am uitat de norii de deasupra"
- Putem vorbi? îl întreb pe Aiden și el doar aprobă din cap, iar eu iau loc pe bancă, lângă el.
- Deci e adevărat? Ești împreună cu el? mă întreabă direct și eu îmi fac de lucru cu degetele de la mâna dreaptă; unul dintre vechile mele obiceiuri atunci când mă aflu într-o situație stânjenitoare.
După ce Alastair a intervenit în discuția mea și a lui Aiden (și după ce a trebuit neapărat să îi spună despre relația noastră) , Aiden a plecat nervos din curtea școlii, iar eu l-am urmat. Sinceră să fiu, pot vorbi mai târziu cu Alastair și îi pot explica de ce am mers după el.
- Da, e adevărat, recunosc și încerc să îmi îndulcesc vocea cât de mult pot, deși în astfel de situații, nu prea am cum reuși. Din ziua în care ne-am întors de la cinema, explic și el doar dă din cap, în timp ce aerul devine din ce în ce mai stânjenitor.
- Credeam că și tu simți ceva pentru mine, îl aud mai apoi, dar nu apuc să răspund, căci continuă. Dar poate a fost doar o simplă iluzie de a mea, oricum, e în regulă, spune și zâmbește, dar știu că nu este cu adevărat zâmbetul lui.
- Nu a fost nicio iluzie de a ta, Aiden, replic și el mă privește atent. Chiar te-am... Chiar te-am plăcut, recunosc și nu pricep de ce dracu îmi simt obrajii fierbinți. Dar nu am vrut să risc prietenia noastră, nu am vrut să complic lucrurile și mai mult, de aceea-
- E în regulă, pricep, îmi taie replica și apoi se ridică de pe bancă. Ce spui, faci cinste cu o cafea? Știi, pentru a-mi vindeca măcar puțin inima pe care tocmai mi-ai frânt-o? exagerează mai apoi și își duce mâna dreaptă la piept, în timp ce eu respir ușurată, apoi mă ridic de pe bancă.
- Deci suntem bine? Suntem în continuare prieteni? vreau să mă asigur și el îmi ciufulește mai apoi părul, făcându-mă să mă încrunt instant.
Urăsc când face cineva asta. Iar Aiden știe mult prea bine.
- Nu poți alege cui să îi dăruiești inima cu adevărat, Aisha. Poate pe mine m-ai plăcut, dar pe Alastair îl iubești, comentează și schițează un mic zâmbet. Și este ok, sunt destul de matur încât să știu că fericirea ta, contează mai mult decât insistențele mele, continuă și apoi zâmbesc la rândul meu, în timp ce el își deschide brațele sugestiv; pesemne că vrea o îmbrățișare.
Chicotesc scurt, simțindu-mă extrem de ușurată. Chiar nu voiam să mă cert cu el, îmi este extrem de apropiat sufletului meu.
Îl iau în brațe mai apoi, sperând să nu rămână cu multe resentimente ascunse față de mine. Știu mai mult ca sigur că îl doare, chiar dacă vrea să pretindă contrarul. Știu cât de greu ar trebui să digere ceea ce tocmai am vorbit. Dar mă bucur că încearcă să o facă, pentru mine.
- Ce-ar fi să mergem după cafea? întreb și el aprobă din cap, ca mai apoi să rupă îmbrățișarea.
- Repet, cinstea ta, replică și începem amândoi să râdem.
***
- Îmi... îmi pare rău, spune din nou Alastair, iar eu mă încrunt imediat.
- Alastair, eu-
- Pur și simplu nu îmi place de Aiden, mă întrerupe și eu îl las să vorbească. De fiecare dată când te văd cu el, am impresia că mă vei părăsi și te vei duce la el. Adică, îți vei da seama că ai făcut o alegere greșită, continuă și eu mă abțin cu greu din a izbucni în râs, fiindcă idiotul din fața mea este mult prea amuzant.
Dacă aș fi avut de gând să îl părăsesc atât de repede și în astfel de circumstanțe, atunci care ar mai fi fost rostul să îi spun că îl iubesc? Nu ar mai fi avut absolut niciun farmec. Nici acum nu pot pricepe de ce naiba are asemenea gânduri.
Și de ce aș făcut o greșeală? Faptul că ies cu el este o greșeală?
- Ai terminat? îl întreb cu sprânceana dreaptă ridicată, iar el doar aprobă din cap. Bun, fiindcă vreau să te sărut și troncăneala ta mă irită, comentez și apoi rânjesc, iar el doar rămâne fără comentariu preț de câteva clipe.
- Nu ești supărată? mă chestionează și eu râd slab.
- Dacă nu mă săruți, cu siguranță voi fi, răspund ca mai apoi să rânjească și să îmi prindă buzele într-un sărut.
Zâmbesc la rândul meu în sărut, punându-mi mâinile după ceafa lui și simțindu-i-le pe ale sale, după talia mea. Rupe mai apoi sărutul și mă trage într-o îmbrățișare, la pieptul său. Îl privesc atentă și el își drege vocea mai apoi.
- Ai plecat după el. Am crezut că-
- Că merg să îl sărut pe el? îi întrerup gândurile prostești, iar el face o față nu tocmai amuzată.
- Nu mă gândeam chiar la asta, dar mersi fiindcă ai spus-o tu, bolborosește și tu chicotesc.
- Dacă aș fi vrut să fac asta, o făceam de mai mult timp. Poți fi uneori mult prea idiot, șoptesc ultima parte dar mă trezesc mai apoi cu un bobârnac în frunte.
- Tu ești o idioată și mai mare, replică și rânjește, iar eu mă încrunt la el.
Da, avem o relație foarte specială.
- Vrei să ne despărțim exact din prima săptămână? îl întreb și el dezaprobă printr-o înclinare a capului.
- Ce-ar fi să mergem la o altă întâlnire mâine? mă întreabă la rândul său, iar eu zâmbesc.
- Îi vei cheltui toți banii tatălui tău, în ritmul ăsta, glumesc și el ridică din umeri, apoi mă sărută scurt pe frunte.
- O singură iubită am, iar intenția mea este să o răsfăț pe măsură, comentează și îmi face cu ochiul, apoi se îndepărtează de mine. Merg să fac un duș, apoi revin. Poți da comandă la pizza? Tata a spus că va sta din nou peste program, spune și eu aprob scurt.
Chiar îmi pare rău pentru tatăl lui. Lucrează mult mai mult cât ar trebui, mai ales de când a preluat și firma tatei.
- Da, voi comanda imediat, spun și el își îndreaptă pașii înspre baie, iar eu îmi scot telefonul din buzunar.
- Cu sos iute! țipă și eu îmi dau ochii peste cap.
La cât de multă pizza am mâncat săptămânile astea, cu siguranță m-am îngrășat mai mult de vreo trei-patru kilograme.
Caut numărul pizzeriei în agendă, dar degetele mi se opresc pe ecran, atunci când simt o împunsătură aspră în piept.
- Ce naiba? șoptesc și simt cum respirația îmi devine din ce în ce mai sacadată, iar niște lacrimi îmi scapă din iriși.
Cad în genunchi și încep să respir din ce în ce mai greu. Încerc să mă focusez pe inspirația neregulată, ca mai apoi să îmi încleștez pumnii și să înghit ochii.
În câteva secunde, arsura din piept dispare, în timp ce inima începe să se calmeze. Deschid ochii și strâng din dinți.
Am fost suficient de idioată încât să cred că voi putea fugi de inevitabil. Că voi putea fugi de ceea ce m-a bântuit toată viața.
Sper doar ca ceea ce s-a întâmplat cu câteva clipe în urmă, să nu mă atenționeze cu privire la ceva anume.
_________
A trecut ceva timp de când nu am mai postat aici:))) Super plictisitor, dar merge hehe
Vă aștept părerile și ne citim cât de curând!
CITEȘTI
(Ne)Așteptând sfârșitul
Teen Fiction||dramă|| dragoste|| ficțiune adolescenți|| Aisha Simson suferă de cardiopatie ischemică, o boală a inimii destul de periculoasă și care poate duce purtătorul spre ultimul drum de la o simplă mișcare greșită. Când și ultima rudă care nu a părăsi...
