Pe Cine Iubești? Pe Mine!

16. Surpriza Din Tufiș

   
Dan

        Soarele a dispărut de tot de pe cer și este timpul să plec de la teren. Am luat bilet pentru primul avionul spre Paris. Acum trebuie să mă duc acasă să fac bagajul, căci mâine la prima ora am zborul.

         Pășesc  prin întuneric fără frică cunoscând prea bine drumul spre ieșire. Deschid poarta ca să ies din curte când un zgomot îmi atrage atenția. Se aude ceva în tufișul din dreapta. Scot telefonul din buzunar și aprind lanterna. Doi ochi mici  lucesc printre frunze. Fac un pas pentru a vedea mai bine ce este, dar un mârâit mă avertizează să nu mai înaintez. O fac totuși. Sunt prea curios să văd ce se ascunde în tufiș, așa că dau frunzele la o parte. Descopăr un cățeluș negru ghemuit  care... mă mușcă. Auuu!

       Nu este o durerea mare și în nici un caz nu se compara cu a lui. Micuțul este rănit și atacul asupra mea i-a produs mai multă durere lui decât mie de aceea mârâitul este înlocuit de un schelălăit.

—Micuțule, nu vreau să te rănesc! Hai drăguțule, vino la mine! Îl  mângâi ușor în timp ce vorbesc cu el și îl iau în brațe. Reușesc să îi câștig încrederea și să îl calmez. Astfel renunță la mârâit și se face comod în brațele mele.

—Mititelule, trebuie să mergem la un doctor! La ora asta nu mai găsim nimic deschis. Toate cabinetele sunt închise. Dar găsesc eu o soluție să te fac bine.

       Iau telefonul și îl sun pe Andrei. Cunoștea el un veterinar. Poate mă ajută el. Iau telefonul și îl sun.

—Buna! Andrei cunoști un veterinar disponibil să vadă un câine acum.

—Ce veterinar? Ce câine? De când ai tu câine? Mă întreabă nedumerit.

—Ce dracu ai? Nu poți să fi atent două secunde? Am un câine rănit. Trebuie să îl vadă urgent un doctor. Mă enervează, îmi pune o grămadă de întrebări inutile pierzând timpul de aiurea.

—Bine. Parcă cunoșteam pe cineva. Revin imediat! Închid telefonul și mă duc cu noul prieten în mașină.

—Promit că o să te fac bine!

     În cinci minute primesc un mesaj cu un număr de telefon. Vorbesc cu medicul să îmi explice unde este cabinetul. În zece minute ajung la el și îl preia imediat pentru consult.

      Stau în sala de așteptare cu brațele mult prea goale și cu sufletul la gură numărând minutele care trec . Nu aș fi crezut că pot să mă atașez atât de mult de o ființă într-un timp așa de scurt.

—Gata! I-am bandajat piciorul și acum trebuie îngrijit de cineva măcar pentru o perioadă. După starea lui precară presupun că l-ați găsit abandonat. Mi se adresează bărbatul blond și scund din fața mea.

—Da! L-am găsit, dar acum voi avea eu grijă de el.

       Stai așa! Cum am eu grijă de el? În câteva ore am avionul, tata este alergic la animale și nu pot să îl duc acasă.  Andrei nu este acasă, iar Vlad nici nu răspunde la telefon. Am niște prieteni de toată încrederea.

     Înjur în gând în momentul în care  îmi vibrează telefonul în buzunar. Mă uit la el si citesc mesajul de la Sophia "Te-ai hotărât?". Exact la timp. În ultima perioadă apare atunci când trebuie. Bucuros iau telefonul și o sun.

—Bună! Am o propunere pentru tine! Îi spun direct foarte entuziasmat.

—Să aud... Îmi răspunde suspicioasă la fericirea mea.