Pe Cine Iubești? Pe Mine!

8 Vei Fi A Lui

Dan

Bat nervos la ușa ei de zici că acum se dărâmă. Oricât de mult am încercat să mă calmez, nu am reușit și ființa asta nu deschide odată. Dau din nou cu pumnul, dar acum ca să mă descarc de energia negativă din mine și se aude cheia răsucindu-se în yală.

-CE? Țipă nervoasă când deschide ușa.

A împietrit când m-a văzut. Și eu la fel !

Poate ea a făcut-o de frică, de uimire sau cine știe din ce motiv , dar eu... Simt gura cum mi se uscă, cum am nevoie urgentă de aer. Cum aș putea să reacționez altfel când ea stă în fața mea, abia ieșită din duș cu părul ud, cu picăturile care se preling pe piele până la sânii acoperiți în grabă de un prosop roz? Doamne, cât de scurt este prosopul! Se văd piciorele aproape în întregime , dar dacă era mai scurt... muream aici...

Ridic privirea spre chipul ei, după ce am străbătut pofticios tot corpul. Un zâmbet îmi apare involuntar pe față. Nu știu care este motivul exact, poate gândul că este aproape goală în fața mea, poate roșeața din obraz și modul în care își trece limba peste buzele uscate. Nu știu, dar tare aș vrea să mă lase să le umezesc eu! Promit că o să îi placă!

În timp ce salivez ca prostul la ea, se trezește un neuron să îmi aducă aminte motivul pentru care am venit la ea. PENTRU VLAD! Trag aer în piept reglându-mi respirația, îmi dreg vocea și îi spun:

-Aștept aici să te schimbi. Vreau să vorbim! Nu îmi răspunde, doar dă ușor din cap și închide ușa. În acel moment scot tot aerul din piept. Ce greu îmi este să mă abțin să nu mă duc peste ea.

Off, Vlad! Câte fac eu pentru tine!

Peste câteva minute deschide ușa îmbrăcată cu un tricou negru cu o floare albă pe el și cu o pereche de pantaloni gri, scurți care lasă să se vadă tot piciorul subțire. Mă invită înăuntru fără să mă privească, rușinată probabil . O urmez tăcut cu privirea... în pământ, căci în fața mea ispita este prea mare, acei pantaloni îi stau criminal pe fundulețul ei bombat. Doamne, ajută-mă să nu săr pe ea!

-Îmi cer scuze, dar nu știam ce se întâmplă. După cum bătai am zis că este urgent. Îmi spune întorcându-se la mine.

-Dacă era altcineva? Se încruntă la mine. Nu știu ce m-a apucat să o fac pe moralistul, dar totuși era foarte provocatoare și nu toți se pot abține, putea păți ceva.

-Dacă sunt mică și femeie nu înseamnă că nu mă descurc! Își pune mâinile în piept și mă privește de parcă ar fi cea mai puternică persoană din lume.

-Bine, ninja! Dacă spui tu, te cred! Își strâmbă năsucul ei micuț la mine și scoate limba mică la mine. Bag-o înapoi în gură că altfel o mănânc!

-O să mergi acum cu mine să ne întâlnim cu Vlad! O să îi explici că între noi nu este nimic și nici nu a fost nimic! Da? Mă uit fix în ochii ei verzi, iar ea îmi susține privirea cu hotărâre.

-Nu!

-Ba da! O iau de mână și o trag spre ușă. Se împotrivește și își eliberează mâna din strânsoare.

-Nu! Nu pot să fiu cu el! Numai gândul că salivează după mine, mă îngrozește! Se cutremură toată la acest gând și se strâmbă scârbită de această imagine .

-Dar arată foarte bine... Știi câte fete își doresc să fie cu el? Nu înțeleg această respingere a ei și vreau să aflu mai multe.

-Da, știu! Este superb! Tocmai de asta nu înțeleg obsesia lui pentru mine, când poate fi cu oricare alta. Arată mai bine decât tine!

-Multumesc! Se pare că eu sunt urâtul...mormăi eu iar  colțuri buzelor mele se lasă în jos de dezamăgire și ale ei se ridică în sus într-un zâmbet luminos.