Pe Cine Iubești? Pe Mine!

27. Doar noi

Dan

Îmi este frică să nu o rănesc și nu vreau să-l dezamăgesc pe Vlad, dar simt că turbez dacă este cu altul. Nu am mai fost atât de geloz și în niciun caz nu am bătut pe nimeni din acest motiv. Oricât de mult încerc să mă liniștesc nu reușesc, decât știind că este a mea.

Nu știu ce vreau să fac încontinuare pentru că nu pot gândi logic în momentul în care este lângă mine. Dispare orice urmă de rațiune când mă privește și rămâne dorința în cea mai arzătoare formă. Aceasta mă va mistui dacă nu o voi săruta.

Purtat de pasiune am sărutat-o și bineînțeles că nu m-am putut opri până nu a fost a mea. Cel mai mult mă miră că nu mi-a păsat că Vlad era dincolo de perdea. Era ca și cum toți au dispărut și am rămas doar noi.

Nu-l mai auzeam pe el, dar pot să jur că auzeam inima ei cum bate foarte tare. Chipul îi era înghețat de panică neînțelegând-mi gesturile, dar nici eu nu știam ce fac. Oricum ador această reacție a ei, când o surprind și numai știe cum  să reacționeze.

Sunt conștient de haosul pe care îl provoc în mintea ei și în corpul ei doar dintr-o privire.Văd o parte ascunsă care iese încet la suprafață sub atingerea mea. Acea Sophia lipsită de inhibiții și rațiune condusă doar de pasiune.  Îi văd ochii plini de dorință lăsând să iasă la suprafață acel demon pătimaș care o face să uită de tot. Dar îmi place să o știu așa, fără rațiune și condusă doar de pasiune.
Îmi  place să scot demonul pasional din ea și să pun stăpânire pe el.  Îmi place să cred că sunt singurul care poate face asta, chiar și singurul care a văzut această parte a ei.

Poate ar trebui să rămânem așa, doar noi, fără restul lumii. Poate...nu poate,  sigur ar trebui să contăm doar noi și să fie iubita mea

Sophia

Ies din duș și încep să mă îmbrac în grabă fără ca măcar să-l privesc.
Pasiunea fuge că o lașă din inima mea lăsând vina să pună stăpânire pe mine. Urăsc că am făcut sex, deși mi-a plăcut. Urăsc pentru că știu că nu-și va asuma acest lucru și simt că vrea doar să profite de mine. Iar eu ca proasta, cad de fiecare dată în plasa lui. Chiar nu pot să stau departe de el? Chiar nu pot să mă abțin? Ce Doamne Iartă-mă am? Doar nu sunt o disperată după sex!

Iau cămașa să mă îmbrac cu ea. Bag mâini și când să o închid ...surpriză, nu am nasturi.

—Fir-ar să fie! Eu ce mă fac acum? Îl întreb nervoasă și cu mâinile în aer. Cum mă duc eu acasă? Așa cu nasturi rupți?

Doamne îmi vine să-l bat de nervi. Nu pot simt că mai am puțin și explodez.

—Poftim tricoul meu.

Îmi întinde tricoul lui și cu mâna cealaltă vrea să mă mângâie ușor pentru a mă liniști. Dar nimeni nu poate liniști un vulcan din a exploda. Pentru că atunci când este momentul el erupe și nimic nu-i stă în cale. Așa și eu, am aruncat tricoul și am început să înjur de mama focului.

—Gata! Țipă la mine după cinci minute de înșirat toate înjurături pe care le cunosc,  cred că pe unele le-am repetat și de două ori.

—Eu nu tac când vrei tu, ai înțeles?  Urlu din nou la el.

—Dacă nu taci te sărut!  Îmi spune pe un ton foarte serios și eu am tăcut imediat.

Nu vreau să repet greșeala de dinainte pentru că  noi nu putem să ne oprim la un sărut. Așa că tac, dar mă uit urât la el de parcă l-aș bate pentru că asta vreau să fac acum.

Iau tricoul de jos și mă îmbrac cu el. Este atât de lung încât poți spune că este o rochie chiar decentă. Iar mâinicele trec un pic de cot. Acum mă simt atât de mică și el pare așa uriaș.