Pe Cine Iubești? Pe Mine!

12. Previzibil

Dan

Mi-a dispărut tot cheful de petrecere când am văzut-o pe micuța mea. Nu mi-a trecut prin cap nici o secundă că o să fie aici, altfel venea singur.

Trebuie să recunosc că mi-a plăcut de ea, m-a pus la punct fără să facă vreo scenă și să mă transforme în subiect de bârfe. A fost subtilă și la obiect. Roxy nici nu și-a dat seama, a crezut doar că este o mâncăcioasă disperată. Dar eu știu că este o orgolioasă și mi-a spus clar că nu mai am nici o șansă cu ea.

Stau la masă cu Roxy și alți care trăncăne într-una, dar eu nu pot să îmi dezlipesc ochii de pe micuță, iar cuvintele lor trec pe lângă mine fără să le aud. Femeia asta este ca un ghimpe ce îmi stă în coaste și nu îmi dă pace. Deși este mică și simplă, are ceva care mă atrage ca pe un magnet, poate că este foarte mândră, poate este naturalețea ei, nu știu ce are... O privesc de ceva timp, analizându-i trăsăturile fine.Îmi sunt atât de cunoscute. De unde o cunosc? Nu îmi dau seama...

Stă cu nasul ăla mic și mândru în vânt. Vrea să pară că nu îi pasă de nimic în afară de dulcele din fața ei. Mănâncă tacticoasă prăjitură după prăjitură savurând pe fiecare în parte. Dacă continua în ritmul asta o să îi crească glicemia de o să intră în comă diabetică.

A trecut doar zece minute de când a terminat prăjitura și pleacă de la masă. Sper că nu se duce din nou la candy bar. Câte prăjituri poate mânca?

Se pare că m-am înșelat, vrea să facă o pauză deoarece se îndreaptă spre niște alei ferite de forfota petrecerii. Sigur vrea să fumeze. Îmi iau pachetul de țigări și plec după ea.

S-a îndepărtat destul de mult lăsând gălăgia făcută de petrecere în urmă. În această liniște pași mei se aud destul de clar cât să o determine să întoarcă capul. Se oprește când realizează prezența mea și mă așteaptă.

-Ai un foc? Mă întreabă sec. Scot bricheta din buzunar și îi aprind țigara dintre buzele.

Aș vrea să spun ceva... Nu știu ce... O privesc în ochi ei mari căprui și mă pierd. Uit toate cuvintele pe care le-am știut vreodată și mă bucur de liniște.

-Apreciez că nu ai venit cu scuze penibile și m-ai lăsat să savurez țigara în liniște. Întrerupe tăcerea după ce termină de fumat.

-Ce aș mai putea spune? O întreb ridicând o sprinceană.

-Nimic! Doar nu mă așteptam să fii așa de previzibil...și să vii cu Roxy. Are un stil unic de ați trânti în față o replică cu atâta seninătate încât preferi o palmă decât astfel de cuvinte. Nu pot decât să mimez un zâmbet.

-Acum, să înțeleg că mă lași în pace! Continuă pe un ton serios.

-Ești atât de previzibilă! Îi răspund la fel de serios.

Face un pas mic în spate să mă privească mai bine. Vrea să îmi ghicească gândurile și următoarea mișcare. Când observă că nu reușește, se încruntă și mă lovește ușor peste braț.

-Ești... Aștept nerăbdător continuarea cu sprinceana ridicată și foarte serios.

Ochii îi s-au micșorat, sprincenele s-au adunat în mijloc prevăzând furtuna. O văd cum fierbe și caută o replică bună pentru a mă răni. Nu rămâne decât să mă apăr și să fiu imprevizibil. Așa că o sărut. Se opune să deschidă buzele și... mă calcă pe picior. Auu! Asta a durât!

Se îndepărtează de mine și mă privește cu o furie cum nu am văzut niciodată în viața mea.

-Nu! Numai cedez farmecelor tale ! Nu sunt chiar atât de previzibilă! Spune replica nervoasă și pleacă. Dar nu apucă să facă doi pași că se răsucește pe călcâie și vine spre mine.