Totul pentru Tine

Partea 2

Valentina cu Tina stateau la masa din capatul cofetariei. Valentina ii cumparase Tinei o prajitura cu vanilie si cirese, aceasta preferand in loc de ceva dulce o cafea. Tina se simtea un pic stanjenita de mica iesire pe care o avuse in scoala. La fel de timida, nu se atinse de prajitura si privea in gol pe fereastra catre cer.

- Ce zi frumoasa e astazi, nu-i asa ?

- Uh... da...

- Sti daca ai de gand sa pastrezi prajitura pe mai tarziu s-ar putea sa nu mai fie intreaga...

Spuse Valentina cu spiritul ei glumet ca de obicei. Tina zambi incet.

- Sti, eu nu stiam, sti tu, ce mi-ai spus in clasa, nu as fi crezut ca cineva atat de linistita ca si tine duce o povara asa de grea.

- Nu e chiar atat de grea, sunt lucruri mult mai rele care ti se pot intampla...

- Da... insa, grea sau nu, e tot o povara, duce in acelasi punct, chiar aici.

Spuse Valentina care isi puse inima la inima.

- Ai incercat sa vorbesti cu ai tai, legat... de lucrurile care te framanta.

- Am incercat, dar... am esuat.

- Si, cum anume, ai esuat mai exact ?

- Prima oara a fost legat de aspecte mai neimportante, pareri personale care intrau in conflict cu cele a parintilor, apoi... intr-o zi la biserica predicatorul ii critica pe oamenii... care... defapt nu conteaza... nu ar fi trebuit sa...

- Nu ar fi trebuit sa te eliberezi de suferinta pe care o porti in suflet macar pentru un moment, dupa ani in care ai purtat-o zi si noapte, Tina ? 

Tina se uita timida in ochii Valentinei, nestind ce sa raspunda.

- Nu ar fi trebuit sa spui ce simti cuiva care e dispus sa te asculte si care te intelege ?

Valentina isi intinse mana pe masa si ii atinse mana Tinei.

- Poate daca mi-ai fi povestit despre cum vrei sa infintezi un regim politic totalitar si sa ataci tarile vecine nu te-as fi ascultat, dar tu nu ai facut nimic gresit Tina, nu ai facut nimic rau. Tu nu poti sa faci nimic rau.

- Mi-as dori sa pot sa si eu sa glumesc atat de mult ca dumneavoastra...

- Pentru mine una, e suficent sa te vad zambind.

Tina se uita in ochii Valentinei coplesita de valul de apreciere si grija ce venea dinspre Valentina.

- Deci, sunt aici sa ascult continuarea povestii tale.

- Bine... pai... spuneam ca parintii mei sunt destul de religiosi. Merg de doua ori pe saptamana la biserica si... chiar fac activitatea asta in care merg la usile oamenilor sa le vorbeasca despre religia lor... cred ca si dumneavoastra ati fost vizitata de cei din biserica mea la un moment dat. De mica am crescut in religia asta dar nu mi-a placut, nu mi-a placut religia in sine pentru ca nu e logica, adica mereu m-am intrebat, de unde a scos Dumnezeu sabia cu care proteja gradina Edenului daca sabiie nu erau inventate inca sau, de ce se spune in Biblie ca exista ape in ceruri sau, faptul ca Dumnezeu striga toate stelele pe nume, insa stelele mor si exista mai multe galaxii cu trilioane de stele si cel mai ingrozitor, faptul ca Dumnezeu isi trimitea poporul sa atace alte natiuni, sa omoare toti barbatii, batranii, chiar si bebelusii si animalele, si sa ia femeile si fetele ca sclave... Astfel ca am spus-o, le-am spus ce cred parintilor, dar ei m-au certat foarte tare, si apoi m-au dezbracat si m-au batut...  iar de atunci am inteles ca faptul de a ma exprima aduce consecinte, asa ca nu am mai facut-o cu ei. Apoi am vorbit cu niste prietene, cel putin credeam ca imi sunt prietene dar nu erau interesate de subiectul asta si am lasat situatia de la sine pana cand, din nou, am simtit nevoia sa ma exprim, si intr-o zi cand vorbeau despre baieti m-au intrebat de cine imi place, nu am vrut sa raspund initial, insa au insistat si, pentru moment m-am gandit ca ar fi o idee buna sa spun, ca... imi place de o fata, proasta idee. De atunci nu mi-au mai spus un cuvant... m-au parasit total, pentru faptul ca sunt ceea ce sunt, pentru faptul ca am tupeul sa fiu eu insumi, si sa am sentimente pentru o fata, in loc de un baiat... Asa am invatat, ca cel mai bun mod de a sta inafara problemelor e sa fiu linistita, sa tac si sa imi vad de treaba mea... Si cam asta e...

Valentina s-a uitat uimita la Tina pe tot parcursul raspunsului ei. Era foarte uimita de modul in care vede ea lumea si de povestea ei in sine. Chiar si dupa ce terminase de vorbit, Valentina tacuse ingandurata.

- Poate am spus prea multe...

- A nu nu scuze draguto, eram... uau... eram pur si simplu... uimita. Adica, sa gandesti asa cum o faci tu, adica... eu nu mi-am pus intrebarile alea niciodata, si am dat vreo 20 de examene in total doar de cand lucrez ca profesoara. Si faptul ca tu... ai orientatii diferite... uau sunt extrem de incantata sa fiu prietena cu o persoana atat de curajoasa, Tina eu... am ramas fara cuvinet si, sincer... sunt mandra de tine.

,,Sunt mandra de tine,, Acele cuvinte au rasunat in sufletul Tinei imediat dupa ce Valentina le rostise. Cuvinte frumoase intradevar, si poate pentru noi doar atat, frumoase si nimic mai mult. Insa pentru cineva caruia cuvintele astea nu i-au fost adresate niciodata, au un impact mult mai puternic decat va puteti imagina. Din simpla profesoara de muzica, Valentina a devenit una din cele mai importante persoane din viata Tinei, pentru faptul ca i-a readus speranta prin 4 cuvinte.

Sunt Mandra De Tine.

Dupa ce au plecat din cofetarie, Valentina pune niste maruntis in portofel, moment in care Tina a cuprins-o luand-o prin surprindere.

- Multumesc...

Spuse Tina incet la pieptul Valentinei, care s-a bucurat sa o vada fericita. Dupa au pornit impreuna catre casele lor.