Totul pentru Tine

Partea 5

Noaptea se lasa usor peste intregul oras, iar luminile rosiatice de la razele pierdute ale soarelui cuprindeau intregul cer senin. Desi era un oras mare, privit de sus parea atat de linistit, mai ales in atmosfera tacuta a serii. Tina statea si se uita pierduta la cer de pe balcon, privind in gol spre o stea ce lucea slab pe cer, asteptand inca un telefon, sau macar un mesaj din partea prietenei sale. Nu se mai vazusera de o saptamana deja, iar de fiecare data cand ii trimitea un mesaj Alice era mereu offline. Nu stia ce sa intamplat si nici nu avea cum sa afle. Un sir de intrebari nu ii dadeau pace de zile intregi... Se gandea ca probabil a fost vina ei, probabil a spus ceva nepotrivit, sau Alice a gasit pe altcineva si acum o evita, nu intelegea nimic, iar de fiecrae data cand incerca sa gaseasca un raspuns, se oprea privind din nou cerul rosiatic, facand lucrul asta in fiecare seara de cand nu se mai vazusera. Cand se intunescase complet, Tina s-a dus la culcare, gandindu-se ca poate maine la scoala o sa reuseasca sa dea de Alice. 

A doua zi s-a trezit foarte de dimineata, si la ora 07:00 ea bantuia holurile scolii. Statea pe la intratrea in liceu, pe holul clasei lui Alice si pirivea pe fereastra fiecare elev care intra pe poarta. Chiar a verificat si clasa lui Alice insa nu era urma de ea. A intrebat colegele ei daca stiu unde e insa nimeni nu stia nimic iar cu fiecare raspuns negativ ingrijorarea Tinei se intensifica. La sfarsitul orelor avea lectiile de muzica cu Valentina. Desi toata lumea plecase din clasa, Tina ramase in banca cu o privire pierduta. Aproape ca nu mai simtea nimic din jurul ei, gandindu-se doar la ce se intampla, fiind incapabila sa inteleaga situatia. Valentina a sosit si vazuse ca Tina nu o asteapta pe hol. Voia sa o sune insa vazuse ca usa la clasa e deschisa. Intrase si o vazuse pe Tina.

- Hey dulceata.

Tina se speriase putin si se uitase catre Valentina care statea rezemata de usa.

- Ce-i cu fata asta posomorata ?

- Nu o gasesc pe Alice...

Raspunse imediat Tina cu o voce ingrijorata.

- Cum adica nu o gasesti ? Voi fetelor sunteti prietene si daca imi aduc bine aminte stati si aproape una de alta. 

- Nu pot sa o gasesc... a plecat... ma ignora... nu stiu si nu suport asta...

Spuse Tina trista care isi lasa privirea in jos lacrimand. Valentina a mers imediat si a cuprins-o, fiind un pic nedumerita de situatie.

- Tina, nu te ingrijora, sunt sigura ca o sa fie bine, ai sa vezi.

Incerca Valentina sa o incurajeze, cu toate ca isi dadu si ea seama ca nu o mai vazuse pe Alice de ceva timp.

- Sti, Alice nu a venit data trecuta la lectiile de pian.

- Oare ce se intampla !? Poate a patit ceva !

- Nu stiu... 

Spuse Valentina care incepea sa realizeze ca situatia ar putea fi serioasa.

- Stai, am sa o sun pe diriginta ei, sigur ea stie ceva.

Imediat Valentina isi scoase telefonul si a inceput sa caute contactul dirigintei lui Alice. Sunase si aceasta raspunse destul de rapid.

- Hey buna Ana, deranjez ?

- Nu nu e ok Valetina, buna.

- Ana am o intrebare... sunt curioasa daca sti ceva de eleva ta Alice.

- Oh Alice, da, si mie mi s-a parut ciudat. Vezi tu ea a s-a transferat la alta scoala din cate am inteles, desi nu mi-a spus asta. Pur si simplu a venit si mi-a cerut sa ii semnez documentul de transfer, am incercat sa vorbesc cu ea si sa o intreb de ce pleaca dar nu schita nici-un gest. Se uita in jos si tot ce a facut e sa mimeze un nu din cap. Nu inteleg ce a fost cu ea. 

- O doamne, asta nu e bine... Ana, Alice e de negasit, oare e  totul in regula ?

- Ai dreptate, poate ceva suspicios se intampla, hai ca ii sun acum parintii...

- Stai, da-mi mie numarul lor, le spun ca sunt profesoara ei de pian, e in regula ?

- Ok, eventual am sa ii sun si eu mai tarziu, ti-l trimit prin mesaj.

- Multumesc enorm Ana.

Valentina lasa telefonul jos asteptand mesajul cu numarul parintilor lui Alice. Se uitase si ea ingrijorata la Tina care abea se abtinea sa nu planga. Imediat dupa ce primise mesajul aceasta i-a sunat pe parintii ei. Telefonul suna odata, de doua ori, de trei ori, si parea ca nu aveau sa raspunda. Valentina devenea din ce in ce mai stresata cand vedea ca telefonul suna si nimeni nu raspunse, pana cand, auzise :

- Alo ?

- Alo ?! Alo buna ziua, ma numesc Valentina, sunt profesoara de pian a fiicei dumneavoastra probabi v-a povestit de mine.

- A, mda... buna ziua.

- Umm ce doream sa va intreb Alice nu a fost la lectii data trecuta, e totul in regula ?

- Da, nu a putut sa mearga.

- Ah, inteleg...

- Mda, bine, la revedere !

- Stati, umm, si voiam sa va intreb, cumva Alice s-a mutat la alta scoala ? 

- Da, Alice s-a mutat la alta scoala, in alt oras, si nu mai are nici-o legatura cu dumneavoastra sau cu alti elevi de pe acolo, sa inteles ? La revedere !

Spuse pe un tot dur mama lui Alice dupa care inchise telefonul. Valentina cu Tina au ramas socate. Cumva s-au linistit in sinea lor pentru ca Alice era in regula, cu toate astea, situatia era la fel de serioasa. Familia ei s-a mutat in alt oras, probabil fara ca Alice sa isi doreasca asta, rupand orice legatura cu Tina si Valetina. 

- A plecat...

Spuse Tina plangand incet.

- A fost luata, nu a plecat... a fot luata...

Spuse trista Valentina, dupa care o imbratisase pe Tina si o lipi la pieptul ei. De obicei Valentina zambea mereu, iar Tina nu a vazut-o niciodata atat de trista. Insa vestea aceasta le lovise pe amandoua, lasand nimic altceva decata amaraciune in sufetele lor. Alice a fost o persoana minunata, facandu-le pe Valentina si mai ales pe Tina sa o indrageasca si sa o iubeasca, insa acum ca a plecat, in locul ei a ramas doar suferinta. 

- Tina, la naiba cu pianul, hai pana la mine astazi, te duc cu masina. Nu ma mai pot concentra pe nimic, hai sa bem un ceai, si sa rezolvam cumva asta, bine ?

Tina aproba din cap usor. Isi strasera lucrurile, Valentina o luase de mana pe Tina, si plecasera amandoua spre masina.