Partea 15

59 30 1
                                    

E interesant cum traim avand impresia ca ne cunoastem pe sine, insa nu realizam ca o parte din noi se afla in fiecare persoana din viata noastra. O parte pe care o cunoaste famiia noastra, o parte pe care o cunoasc prietenii nostrii, o parte pe care o cunosc alti prieteni si inca o parte diferita pentru toti cei ce ne-au intalnit vreodata in viata asta. Putem trai asa crezand ca sunt persoane care ne iubisc sau ne urasc, persoane ce ne vad ca pe un exemplu sau ca pe un gunoi, insa nu putem sti niciodata ce simt unele persoane cu adevarat despre noi, cu atat mai mult nu ne putem cunoaste pe noi din moment ce nu stim ce fel de persoane suntem cu adevarat in perspectiva altora. Insa, o perspectiva e doar o perspectiva, si atat timp cat incercam sa ne inbunatatim persoana launtrica, cu siguranta partea noastra ce se reflecta in altii se va schimba de asemenea. 

Tina nu avea de unde sa stie ce s-a intamplat cu Alice, nu putea sa stie ce in inima ei, insa nimic bun nu ar fi venit din resemnarea  cu aceasta idee, ea este cea mai buna prietena a ei, iar acum disparuse, intentionat probabil, pur si simplu. Lucrul acesta nu era normal in inima Tinei si cumva, simtea, ca la fel stateau lucrurile si in inima lui Alice, ca ceva nu era in regula acolo.

Tina plecase a doua zi acasa dupa ce petrecuse noaptea la noile ei prietene. Uitase sa isi incarce telefonul si acum nu mai avea baterie, lucru care o stresa gandindu-se ca si Valentina ar putea fi ingrijorata. Luase un bilet si astepta trenul in gara, trista, uitandu-se in gol la cerul innorat. Astazi nu era o zi prea frumoasa afara, cerul fiind plin de nori masivi ce acopereau razele soarelui. Insa, in ciuda experientei prin care trecuse, Tina se simtea trista, dar nu invinsa, realizand cumva inconstient ca lucrurile nu se vor opri aici. Tot drumul inapoi se simtise ca o vesnicie, gandindu-se doar la faptul ca isi lasa in urma visele si iubirea. Dupa cateva ore ajunse in fata blocului Valentinei, obosita... Odata ce intrase in casa fusese intampinata de Valentina.

- Tina ? Oh Tina...

Valntina fusese bucruoasa sa o vada ajunsa acasa si sari sa o intampine insa, vazand ca e singura, iar apoi vazandu-i chipul trist, realizase ca nu avuse cele mai bune zile.

- Tina, ma bucur ca esti acasa, m-ai ingrijorat, te-am sunat dar nu suna telefonul.

Spuse calma Valentina care o imbratisase, mangaind-o pe spate.

- Alice nu vine inapoi...

Spuse Tina printe lacrimi lipita de sanii Valentinei.

In seara accea Tina nu prea a spus multe, desi Valentina incercase sa o inveseleasca. Stia ca trecuse prin momente grele si ca acum ea lupta cu sentimente neplacute. Luasera cina dupa care se pusera ambele la culcare. Valentina, desi trista auzind vestea ca Alice nu avea sa se intoarca, era fericita ca Tina e din nou alaturi de ea. Insa asta pana cand Tina se ridicase putin si spuse :

- Vali...

- Hm ? Ce este Tina ? Nu poti sa dormi ?

- Eu... ma intorc inapoi...

Valentina se ridicase si ea putin.

- Ce vrei sa spui Tina ?

- Nu... nu pot lasa lucrurile asa, am sa ma intorc inapoi, am sa ma transfer la liceul lui Alice, si am sa fac tot ce imi sta in putinta sa o recapat...

- Tina... dar nu cred ca o poti forta sa te iubeasca...

- Nici nu stiu daca ma uraste sau daca ma iubeste, asta e problema... Si nu am sa am liniste pana nu aflu...

Spuse Tina uitandu-se in jos, aproape rusinata de cuvintele pe care le spunea, stiind ca nu ii sunt foarte placute Valentinei, insa fiind ferma de ele. Valentina o cuprinse si o facuse sa se intinda langa ea, cuprinzand-o strans.

- Vrei sa ma lasi din nou singura Tina ?

 O intrebase Valentina la ureche soptind.

- Nu... Vali eu...

- De data asta ar fi frumos sa vi impacata cu tine insuti.

Tina se uitase spre Valentina care zambise, apoi o imbratisase strans, lacrimand la pieptul ei.

-  Multumesc ca ma intelegi.

- Nu, Tina, eu iti multumesc pentru ca imi dovedesti mereu ca iubirea nu moare niciodata...

Valentina a fost intelegatoare inca o data cu Tina, desi nu suporta sa nu fie alaturi de ea, misiunea Tinei nu era gata inca, iar de data asta era si mai hotarata sa patrunda in inima prietenei sale. A doua zi Valentina a ajutat-o pe Tina sa isi faca actele de transfer, iar duminica a dus-o cu masina in orasul lui Alice, la noul ei Liceu. A inchiriat una din garsonierele pentru elevi, in acelasi bloc in care se afla Alice, cat si prietenele ei, Dia si Bianca. A fost o surpriza mare pentru cele doua fete sa o vada din nou pe Tina aici, mai ales sa afle ca o sa fie colege la acelasi liceu, ba chiar facusera cunostinta si cu Vali. Valentina o ajutase pe Tina sa isi puna lucrurile in noua ei garsoniera, dupa care iesisera sa bea amandoua o bere pe terasa.

- Multumesc frumos pentru ajutor, nu am nici-o scuza pentru tot deranjul pe care ti l-am facut...

Spuse Tina rusinata. Valentina o prinse usor cu o mana de barbie si ii ridica privirea.

- Te costa un sarut, platesti acum sau pe datorie ?

Tina o sarutase pe Valentina pasional, dupa care se lipise de ea imbratisand-o.

- Mhmm... ce ar fi sa iti cer si dobanda ?

- Ce ? Dar te-am sarutat acum.

- Nu conteaza, o sa-mi platesti dobanda in pat.

Spuse Valentina facandu-i din ochi.

- Dar, maine ai munca...

- Spun ca sunt bolnava, nu e prima oara cand am facut asta, ce ? nu vrei sa te deranjez la noapte ?

Intrebase Valentina glumind cu o voce copilaroasa.

- Oh, nu, e minunat ca ramai in noaptea asta cu mine... chiar ma gandeam cine o sa ma mai muste de urechi in timp ce dorm.

Spuse Tina, razand impreuna cu Valentina, uitandu-se apoi la noul oras in care Tina avea sa traiasca de acum de pe terasa, privind apusul magic al soarelui...

Totul pentru TineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum