Partea 7

113 62 4
                                    

Valentina facuse un ceai in bucatarie si intrase in dormitor cu doua pahare, dadndu-i unul Tinei care statea la marginea patului uitandu-se in gol pe geam, la soarele care apunea. Aceasta luase paharul in mana insa nu se atinse deloc de ceai, timp in care Valentina statea tacuta pe fotoliul de langa pat. Amandoua taceau, Tina fiind somnoroasa si pierduta cu privirea iar Valentina mai gusta ocazional din ceai nestiind ce sa zica. Totusi in ciuda atmosferei relaxante si tacuta, Valentina o intreba pe Tina :

- Hey... esti ok ?

Tina  se uita spre Valentina parca trezita dintr-un vis.

- Umm, da... e doar... toata situatia asta...

- Hmm... nu te-ai atins deloc de ceai, cred ca s-a racit.

- Nu-i nimic, imi place si asa.

Spuse Tina zambind putin.

- Ma bucur sa vad ca inca mai zambesti in clipele astea...

Tina se uita in jos trista...

- Poate totul o sa fie din nou bine, asa sper.

Valentina se ridica din fotoliu si se puse langa ea, cuprinzand-o cu mana dreapta.

- In final totul o sa fie bine mereu, indiferent de situatie. 

Ii spuse Valentina incercand sa ii ofere confortul necesar.

- Sti, cand eram mica aveam o colectie de papusi, si intr-o zi ai mei facusera curatenie generala mi-au pierdut din greseala una din papusi, am fost foarte suparata insa recent cand i-am vizitat pe ai mei, o gasisem sub pat, la fel de draguta si frumoasa ca in ziua in care am pierdut-o.

Tina se uita la Valentina si zambi putin.

- Nu iti pierde speranta, in plus, eu sunt aici sa te sustin...

Cat cele doua vorbisera si luasera ceaiul impreuna se intunecase afara, iar Tina trebuia sa plece acasa. Valentina se uita la ea cum se imbraca cu jacheta si spuse incet :

- Sti, mi-ae fi placut sa ramai la mine in seara asta...

Tina se opri din inchis nasturii de la jacheta si se uita putin uimita spre Valentina.

- Adica, poate ne uitam la un film sau... puteam sa citim putin din cartea pe care mi-am cumparat-o recent, e geniala... sau, nu stiu... sa petrecem putin timp impreuna... nu te ingrijora, nu am sa te pun sa canti la pian.

Tina incepuse sa rada incet, lucru care o bucura pe Valentina. Ea avea mereu puterea asta de a o face pe Tina sa rada, indiferent de situatie, iar Tina stia asta si iubea sa stea in compania ei, simtind ca Valentina ii este ca o mama protectoare.

- Am putea povesti, niciodata nu am gasit un moment prielnic sa ne impartasim experientle.

- Stiu, asa e... Si eu simt la fel.

Raspunse Tina cu o fericire vizibila in voce.

- Dar, probabil mama s-ar ingrijora daca nu vin acasa, desi cred ca nu ii mai pasa si daca ii spun ca dorm la tine, sub nici-o forma nu m-ar lasa, avand in vedere ce s-a intamplat... 

- Inteleg...

Tina o imbratisa puternic pe Valentina luand-o prin surprindere.

- Tu si Alice sunteti singurele persoane carora v-a pasat cu adevarat de mine, simt ca voi ati facut totul pentru mine... si pentru asta sunt recunoscatoare,...

Valentina o mangaie pe cap si o pupa usor pe frunte ca pe un copil mic, dupa care a condus-o acasa cu masina deoarece afara era deja intuneric.

- Ai grija de tine.

- Multumesc frumos pentru drum, noapte buna.

- Noapte buna scumpete.

Tina inchise portiera si intrase in casa. Luminile erau aprinse doar in bucatarie. Cand a trecut pe langa bucatarie, mama ei statea la masa si pregatea cevalegume. Tina o saluta insa aceasta ramase tacuta. Ignorand gestul Tina se duse sa se culce. A doua zi dimineata Tina se trezise si se pregatea pentru scoala. In bucatarie se intalni din nou, de data asta, cu ambii parinti, care se pare ca aveau chef de discutii, fix cand Tina mai avea 5 minute pana sa plece si isi manca laptele cu cereale.

- Unde ai fost ieri ?

O intrebase mama ei vizibil nervoasa.

- Pana la doamna profesoara Valentina.

- Ceva e dubios cu femeia aia...

Raspunse tatal Tinei.

- Ce ai cautat la ea, tu nu ai casa ?

O intrebase din nou mama ei.

- E o doamna foarte draguta si ne intelegem bine, am fost pana la ea sa beau un ceai.

- Sigur de asta ai fost la ea...

Raspunse tatal ei ironic.

- Ok ce e cu voi ? Sincer toata situatia asta a pornit din cauza ca voi nu aveti incredere in mine... Aveti impresia ca sunt o fata usoara ? sau ca toata ziua ma gandesc doar la sex ? Nu am avut sex niciodata in toata viata mea, daca sunt atrasa de fete nu inseamna ca o sa ma culc cu fiecare fata pe care o intalnesc si nu, din nou, nu am avut sex cu Alice, doar am dormit impreuna ! Sunt cea mai introvertita fiinta din cauza religiei voastre si tot aveti impresia ca fac toate pacatele lumii.

Mama ei incepuse sa planga dupa ce Tina terminase de zis ce a avut pe suflet. Cand a vazut asta se simtise si mai prost si incercase sa remedieze cumva situatia.

- Mama, nu am vrut sa te fac sa plangi... doar ti-am zis ca ar trebui sa ai incredere in mine ?

- Sa avem incredere intr-o pacatoasa ? Care comite pacate fata de Dumnezeu in fiecare zi si care si-a facut de ras familia in biserica ? Esti o rusine Tina !

Spuse tatal ei furios.

Tinei ii venea sa planga insa, isi lasase cerealele si plecase catre scoala. Nu reusise sa isi tina lacrimile sub control si cu mana la ochi se puse jos si incepuse sa planga langa o statie de autobuz, unde o batranica o intreba daca se simte bine si ii oferi o batista si o bomboana, lucru care ii lumina ziua Tinei. Insa nu pentru mult timp, dupa scoala se intoarse acasa, unde parintii o tratau cu un dispret care era insuportabil pentru ea. Astfel ca intr-o seara cand era in bucatarie cu ei, Tina ii intrebasera :

- Am de gand sa ma mut, sunteti de acord ?

Parintii ei tacusera un moment iar mama ei o intrebase dupa :

- Unde ?

- Cu Valentina...

- O doamne.... 

- Poate daca incetati sa va comporati asa...

- Doar Taci si dute odata... Ne-ai facut destul de rusine...

Tina se uitase dezamagita la ambii ei parinti... insa era usurata ca putea in sfarsit sa plece din locul care o facea sa sufere cel mai mult si unde valorile crestine erau ca un iad in loc de casa, astfel ca plecase inapoi in camera ei unde, putin emotionata, forma numarul Valentinei si o sunase.

Totul pentru TineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum