Partea 14

69 36 2
                                    

Tina deschise usa blocului in care Alice intrase grabita. Usa metalica scartaise pana se deschise complet, perturband astfel linistea incaperii. Tina pasii inauntru, uitandu-se imprejur. Se uita la cutiile postale sa vada care era garsoniera in care Alice locuia. Fiind un bloc pentru elevi, cutiile postale aveau numele mereu schimbat, deoarece mereu veneau si plecau elevi noi. Cautand prin sirul mare de nume, gasise garsoniera cu numarul 12, si numele Alice scris pe ea, bingo !  Fericita, incepuse sa urce scarile, fiind coplesita de emotii. Nu se putea abtine sa nu zambeasca, iar ochii ii erau umezi, trupul aproape ca ii tremura de fericire. Ajunse pe coridorul etajului unu, iar usa cu numarul 12 era chiar in capat, avand cate un chiveci cu un ficus frumos in ambele parti. Tina se aproprie usor de usa, si fara sa mai ezite, suna soneria... Pentru moment, aproape ca nici nu mai respira, in asteptarea ca Alice sa deschida usa, sa o vada, si sa o imbratiseze, asta e tot ce isi dorea...

Din camera se auzira pasi ce veneau spre usa. Tina era emotionata, zambind fericita asteptand ca usa sa se deschida. Clanta se miscase... iar usa se deschise brusc !

- Da ? Cu ce te pot ajuta ?

- Umm... Pai... Eu...

Tina ramase fara cuvinte, la usa era un baiat care parea cam neprietenos, se gandi ca a gresit usa, sau ca poate chiar gresise blocul.

- Eu... o caut pe Alice, e eleva la liceul... Waspa... e... e aici ?

- Da, ce treaba ai cu ea ?!

- Pai... eu...

- Asculta aici, fetiscano... stiu eu ce treaba ai tu cu ea, eu sunt iubitul ei si te sfatuiesc sa pastrezi distanta, ai inteles !?!?

Se rastise baiatul la ea, dupa care inchise usa trantind-o...

Tina ramase neclintita in fata usii, nu intelegea ce se intampla. Zambetul ei pierise, avand un chip socat, chiar speriat acum. Totul incepuse atat de bine, totul parea ca astazi avea sa fie cea mai frumoasa zi din viata ei, insa se pare ca totul fusese in zadar. Uitandu-se blocata la numarul 12 de pe usa, emotiile incepusera sa ia controlul asupra Tinei, care tremurand din toate incheieturile, incepuse sa planga... incontrolabil... Incercase sa plece, tinandu-se de balustrada, dar biata fata, nu mai era in stare sa faca nimic, cazand jos in genunchi, devastata de ce tocmai se intamplase. Nimic nu avea sens pentru ea, nimic din ce s-a intamplat nu avea logica. Nu putea sa vada din cauza lacrimilor ce nu se opreau sa curga, nu putea sa se tina pe picioare din cauza tremuratului, nu putea sa faca nimic, simtindu-se infranta complt, plangand in hohote langa balustrada...

Deodata, o persoana aparuse in fata ei, care se aplecase si o cuprinse de umar.

- Tina ? Tina tu esti ? Esti bine ?! Ce s-a intamplat ?!

Deabea reusind sa isi stearga lacrimile putin, Tina realizase ca acea persoana era chiar Dia.

- D..Di.. Dia ?

Reusise sa raspunda Tina, incercand sa-si inabuseasca plansetul.

- Da, da eu sunt fato, ce s-a intamplat ? Am auzit plansete din garsoniera si am crezut ca cineva e ranit. Cum de esti aici... defapt sti ce, hai inauntru, nu e frumos sa te tin pe hol, hai, ridicate si hai sa mergem inauntru.

Incercase Dia sa o calmeze, care o ajutase sa se ridice si imbratisand-o au mers amandoua in camera 13, locul in care aparent, prin pura coincidenta, locuia Dia. Aceasta era foarte confuza, nu intelegea cum de Tina a ajuns aici si de ce plangea, dar era mult mai interesata sa o ajute si sa o linisteasca.

- E in regula, lasa-ma pe mine sa iti dau papucii jos.

- Nu... nu trebu... trebuie, multume... multumesc.

- E in regula Tina, gata, nu mai plange da, e in regula.

- Hey, ce s-a intamplat, esti bine ?

 Venise din dormitor colega de camera a Diei, care era la fel de draguta fata de Tina, si o ajuta sa se descalte si sa se aseze pe canapea.

- Bianca vrei te rog sa faci un ceai ?

- Sigur, o sa fie gata imediat.

Spuse Bianca care se grabi spre bucatarie. Dia se asezase langa Tina pe canapea si o cuprinse cu mana dreapta.

- Tina, e in regula, nu mai plangi, bine ? E in regula.

Vocea Diei era foarte linistitoare, ajutand-o pe Tina sa-si recapete putin cumpatul. Imediat a aparut si Bianca cu 3 cani de ceai, oferindu-i una Tinei.

- Poti sa-l bei, nu frige tare, e numai bun de baut.

- Va... va multumesc pentru amabilitate...

- Cu drag Tina, Bia, ea e fata despre care ti-am povestit ca am intalnit-o in tren.

- Ooo serios ? Ce ma bucur sa te intalnesc, Dia mi-a spus ca esti o fata draguta, si a avut dreptate.

- Dar, Tina, ce s-a intamplat, de ce plangeai ?

- Eu... sti ca eu ti-am spus ca am venit sa vizitez pe cineva nu ?

- Da, mi-ai spus in tren asta.

- Am venit sa imi vizitez iubita... nu ne mai vazusem de mult timp dar... ceva s-a intamplat, ea acum are un iubit si... nuci eu nu inteleg ce se intampla.

Raspunse Tina care incepuse sa lacrimeze din nou. Fetele o cosnolasera si asfe le povestise cum ea a inatlnit-o pe Valentina, cum Valentina i-a facut cunostinta cu Alice, despre cum ele s-au imprietenit si cum au fost separate una de cealalta, despre cum ea a plecat de acasa si cum Valentina a luat-o in grija ei si cum acum avea de gand sa o gaseasca din nou pe Alice. Dia si Bianca i-au ascultat interesate povestea si s-au bucurat ca Tina le-a impartasit-o.

- Intelegem acum, eram foarte confuze, multumim ca ai avut incredere in noi si te-ai deschis, sa sti ca asta inseamna mult.

- E in regula, stiu ca si tu si colega ta de camera sunteti fete de treaba, si va sunt recunoscatoare pentru amabilitate.

- Ei bine, Bianca nu e doar colega mea de camera.

Tina se uita cu ochi mari la Dia.

- E si iubita mea.

Spuse Dia, dupa care o luase de mana pe Bia.

- Serios ? Eu, eu nu stiam asta.

- Da pai, nimeni nu stie, nu vrem sa pornim o drama in tot liceul, ascundem lucrul acesta dar, avand in vedere situatia ta, cred ca tu ne intelegi.

- Bineinteles, chiar, ma bucur foarte mult pentru voi...

Raspunse Tina, care pentru o secunda se lumina la fata, vazand ca noile ei prietene au atat de multe in comun cu ea. Luandu-se cu discutiile, se facuse seara, iar Tina trebuia sa se intoarca.

- Va multumesc enorm pentru tot ce ati facut pentru mine, ar cam trebui sa ma intorc acum...

- Hey, unde te duci ?

- La un hotel, maine am sa plec acasa cu trenul...

- Esti culmea fata, de ce sa mai dai bani la hotel, dormi la noi in seara asta.

- Nu pot accepta, deja ati facut prea multe pentru mine...

- Mhm, cum spui tu, hai schimbate in pijamale.

Raspunse razand Dia, in timp ce ii cauta pijamalele prin bagaj. 

- Ai avut o zi groaznica astazi, nu trebuie sa te mai consumi pentru nimic Tina, ai nevoie de odihna. 

Ii spuse Bia zambind, convingand-o sa ramana la ele in seara asta.

Fetele se spalara pe dinti apoi se pusera in pat, stingand lumina. Tina statea in mijloc, langa Dia si Bianca, gandindu-se ca in garsoniera alaturata era chiar Alice, dar nu putea sa o recupereze... Dia o cuprinse din spate facand-o sa se puna comod si sa adoarma rapid, dupa ziua ce o avuse, se pare ca in final destinul nu o lasase singura pe Tina, aducandu-i prietenii aproape.

Totul pentru TineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum